Această carte este un miracol. Ea le face „auzite” pe Tumpie (porecla din copilărie pe care cei apropiați i-au dat-o pe tot timpul existenței ei), pe Josie, adolescenta informă pe drumurile fără ieșire, în teatrele rezervate negrilor… pe Joséphine, dansatoarea afirmată și iconoclastă de pe cele două părți ale Atlanticului… pe Joséphine Baker, icoana absolută. Toate aceste voci ale aceleiași femei freamătă vesel, se minunează de frumusețea fiecărui lucru în fiecare țară descoperită, o strâng la piept și o păstrează în suflet în toate casele prin care trec, și o dau la iveală mai târziu, prin tușe mici, în visul ei de piatră – castelul din Périgord.
Jean-Claude Bouillon-Baker
Literatura de azi
