Diana Farca
„Narativa culturală” din țara noastră prezintă anumite particularități. Nu generalizez, însă există intelectuali care susțin idei antipatriotice sau neadevăruri istorice, alterând percepția publică asupra anumitor teme politice, sociale sau culturale sensibile. Dacă patriotismul e sentimentul de dragoste și devotament fată de patrie și de popor, statornicit în decursul istoriei, naționalismul reprezintă o ideologie care apreciază exclusiv, exagerat tot ceea ce aparține propriei națiuni, care poate determina neîncrederea și ura între diferite națiuni.
Am preluat definițiile din DEX, expressis verbis, pentru a evita confuziile. Nu promovez naționalismul, dar nu-nțeleg intelectualii antipatrioți. Mi se pare că termenii se anulează reciproc. Se presupune că un om de cultură e nobil, ori nu-nțeleg ce noblețe rezidă în renegarea sau în ura față de propriile origini?
Un intelectual antipatriot se aseamănă cu muncitorul român, care a lucrat trei luni în străinătate și care a „uitat”, din aeroport, româna. Mulți dintre voi, scârbiți de ce se întâmplă în țară veți spune probabil că n-aveți motive să fiți mândri că sunteți români. Nu trebuie să aduceți osanale oamenilor care ne fac de râs țara, ba din contră, și nu trebuie să proslăviți, din ignoranță, tot ce e autohton, însă nu e firesc să vă renegați originile. Până și iepurele e un mamifer atașat instinctiv de locul în care s-a născut.
Vă pun, exemplificativ, în fața unui exercițiu de imaginație: întreabă azi un neamț cult, fără viziuni extremiste, dacă nu îi e rușine că e neamț, dat fiind cel de-al Doilea Război Mondial? Îți va confirma că epurarea etnică e o atrocitate a unor minți criminale, dar va considera probabil că respingerea xenofobiei, a antisemitismului nu presupune negarea originilor nemțești, italienești sau japoneze. Poate grație acestei atitudini cumpătate, nemții și-au redobândit bunăstarea economică, iar țara noastră a fost vândută ieftin, pe bucăți, lor sau altora.
Poți fi așadar oripilat de atrocitățile înaintașilor sau conaționalilor tăi, dar asta nu presupune a-ți renega originile, mai ales că avem cu toții, fără excepție, povești tulburi. Cu excepția regiunii Caral-Supe, din Peru, cea mai veche așezare urbană din cele două Americi, în care nu s-au găsit urme de violență militară, cu toții avem un trecut sau chiar un prezent „barbar”.
Data viitoare când cineva e întrebat dacă e jenat că e român, date fiind infracțiunile comise de conaționalii săi și acesta își renegă originile, fii circumspect! Dacă e persoană politică sau diplomat, fii indignat! Anul trecut, în urma unor infracțiuni, câțiva oficiali din U.E. – nu nominalizez țara și etnia vizată, pentru că nu vreau să instig la segregație rasială – au clasificat toți românii în cerșetori, hoți sau criminali. Care a fost reacția oficialilor români? O tăcere mormântală, impardonabilă.
Care e totuși explicația pentru care atunci mulți pseudointelectuali promovează idei antipatriote sau trunchiază fapte istorice? Unii o fac strict pentru profitul personal, pentru că românii sunt adesea cârcotași, drept urmare controversa vinde bine, iar alții o fac dintr-un subiectivism dobândit ca urmare a „marginalizării” artistice și culturale. Statul nostru e o entitate de moravuri ușoare, care ne-o trage fără tatonări sau preludiu, de câte ori are ocazia, iar mulți reprezentanți ai mediului artistic, cultural se simt marginalizați social și economic.
Pentru unii argumentul constituie doar o scuză pentru lipsa abilităților de comunicare sau a talentului, dar pentru alții constituie o insuportabilă realitate, din care au evadat valori ca Brâncuși, Eugen Ionescu etc., apreciate întâi afară și cunoscute ulterior de publicul larg din țară, din vina coordonatelor culturale, sociale și politice autohtone. Pe unele dintre ele le-au legat sentimente mixte vizavi de țară, din cauza îngrădirilor din comunism sau a atitudinii nepăsătoare a autorităților, însă nu și-au negat originile și nu au dezinformat cu bună știință. Mai e însă și categoria intelectualilor oportuniști.
L-am citit săptămânile trecute pe Lucian Boia, care afirma că românii sunt firi afabile, servile chiar, asimilate de către toți cei care i-au cotropit. Fiind bănățeancă, însă fără a nutri sentimentul de fală, pe care personal nu-l înțeleg – pentru că suntem toți români, înainte de a fi regățeni, moldoveni, olteni, ardeleni, secui, sași, șvabi etc. – consider că a expus într-o lumina difuză pluralismul etnic din țara noastră, care, în Banat, spre exemplu, s-a manifestat cu o tenacitate nemaiîntâlnită în Europa: peste 27 de comunități etnice au conviețuit sau conviețuiesc pașnic și au contribuit, în mod fundamental, la dezvoltarea regiunii. Argumente pro și contra există, în egală măsură, dar autorul a zăbovit asupra celei de-a doua categorii.
Alți istorici susțin un curent tracologic fals, la fel de nociv, din punct de vedere ideologic. Admit că istoria a fost scrisă de către învingători și adesea trunchiată, în funcție de interese de moment, însă a susține că dacii i-au cucerit de fapt pe romani, deoarece sunt înfățișați mai înalți pe Columna lui Traian, e o formă aparte a antipatriotismului. Nu există nicio atestare documentară a acestui neadevăr istoric, însă oameni aparent raționali au umplut netul cu astfel de postări. Le sugerez să studieze temeinic istoria și să nu se informeze via youtube. Mă-ntreb ce-ar zice Neagu Djuvara, ca istoric și ca formator de opinie, pe tema asta?
Ca o curiozitate, „Himni i Flamurit” sau „Imn pentru drapel” e imnul național al Albaniei și e identic cu fostul nostru imn, fiind compoziția lui Ciprian Porumbescu, pentru lucrarea „Pe-al nostru steag e scris Unire”, iar versurile diferă puțin de variantă originară, a lui Andrei Bârseanu. Lucrarea a fost scandată în anul 1912, la Vlora, în momentul arborării drapelului național, la proclamarea independenței statale. Albanezii sunt poate mai săraci decât noi, dar – în general – patrioți și naționaliști, în vreme ce unii dintre noi sunt jenați că sunt români. Problemă e așadar ideologică, culturală, nu economică.
Ca să nu trăim în cenușile unor fapte istorice mitologizate din cauza frustrărilor contemporane, nu uitați că țara asta, ca oricare alta, are virtuți și păcate, oameni care nu fac cinste nimănui și oameni fabuloși, de care poate nici n-ai auzit, că Norman Manea, Ștefan Walter Hell, Florin Talpeș, Tibi Ușeriu etc. Ultima redută e constituită din oameni educați, care-și iubesc patria!
Sursa foto: jurnalulolteniei.ro
