Diana Farca 
La un pas de mine, un bunic îi poartă de grijă nepoțelului. Azi, bunicul e adultul. Mâine – poimâine se inversează rolurile. Nimeni nu scapă de sub roata implacabilă a timpului. Însă nu timpul trece, ci noi trecem prin timp și, pentru fiecare, zarurile au fost aruncate la naștere, ca să-l citez pe Cezar.
Pe măsură ce ne maturizăm, învățăm să ne reorganizăm prioritățile. Ziua are aproape șaisprezece ore, dacă ne luăm după accelerarea frecvenței de rezonantă Schumann, suficient timp pentru toate. Când vine vorba de priorități, dorința de autodepășire e cel mai bun catalizator. Nimeni nu e într-o competiție cu celălalt, însă fiecare e dator să încerce să devină mâine varianta îmbunătățită de ieri.
În zilele noastre, din cauza societății de consum și a tehnologiei, ne pierdem adesea timpul prin mulțimea vidă de gânduri și sacrificăm calitatea în favoarea cantității. Am uitat cu toții că nu avem nimic de dovedit nimănui și că nu trebuie să mărim viteza, ci să creștem nivelul de înțelegere.
Personal, am făcut un pact cu timpul: el nu mă mai aleargă, eu nu mai fug de mine și nu-mi mai sabotez viitorul. Și încet, încet, au rămas în oglinda retrovizoare a sufletului, oamenii, întâmplările și alegerile care nu își mai regăseau locul. Câteodată mai arunc o privire către ele, cu coada ochiului, însă am încetat să mai conjug trecutul.
Fiecare lucru are timpul său. Există atunci prea devreme, prea târziu și când?! La asta trebuie să căutăm individual răspunsuri. Timpul e cel mai bun profesor, pentru că ne învață să formulăm întrebările potrivite și ne conturează cele mai sincere răspunsuri. Apoi, ca un puzzle existențial, ne redesfășoară imaginea de fundal.
Trăiești în baza unui contract de închiriere pe durată nedeterminată, iar chiria e propriul tău timp. Folosește-l cu înțelepciune! O maximă la răscruce de gânduri ne îndeamnă să trăim la intensitate maximă fiecare moment și să dăm timpului timp, iar acesta ne va decanta amintirile și ne va împlini visurile!
Ne erijăm prea des în doctori de ocazie și încercăm să resuscităm „patologii” umane, însă timpul nu e doctor, e cioară. Nu vindecă, zboară!
(sursa foto: specimen.ro)
