Așa-s vremurile!

Ați auzit vreodată expresia de mai sus? Personal, o consider cea mai jenantă sintagmă din istoria omenirii! De ce? Pentru că e o slabă justificare pentru lipsa de educație sau de caracter a persoanei care o enunță.

Dacă interlocutorul care o flutură e prost, e lesne de înțeles, pentru că atunci nu-i poți pretinde nimic, însă dacă posedă inteligență – după mine, discutabilă, pentru că inteligența nu face niciodată casă bună cu răutatea, ci eventual un amantlâc pasager – atunci e doar meschin, iar tu, dacă o consideri argument valid pentru a justifica de la fel și fel de rahaturi cotidiene pană la cele mai mari fapte reprobabile ale omenirii, ești, după caz, un mare prost sau o mare proastă.

Exemplificativ, fenomenul de reeducare de la Pitești, turnătorii Securității, nazismul, invazia din 2003 a Irak-ului, povestea lui Joseph Charles Wilson IV, turismul sexual din Thailanda sau din alte părți ale lumii, violarea femeilor sărace în mijloacele de transport din India, cruciadele feudalilor apuseni cu scopul de a cuceri și de a coloniza regiuni din Orientul Apropiat, îndeosebi Palestina și Ierusalimul, abuzurile autorităților în state aparent democratice, bârfa, gelozia, răutatea, cruzimea etc. n-ar exista fără promotori ai sintagmei de mai sus, care așa se vor scuza generațiilor viitoare.

Vremurile nu sunt nicicum! Vremea e poate ploioasă sau însorită, însă vremurile sunt așa cum le făurim noi, legate indisolubil de caracterul nostru sau de lipsa noastră de educație. De aici, o altă expresie consacrată a vremurilor noastre, divorțul datorat fie nepotrivirii de caracter, fie potrivirii de necaracter. Similar, i-am dat în cap, pentru că am vrut să-i fur telefonul, dar nu-i vina mea, pentru că așa-s vremurile sau mi-am bătut iubita ca pe sacul de box, pentru că așa-s vremurile și pe mine, în copilărie, m-au bătut ai mei. Probabil te-au bătut atât de mult încât ai ratat morala și lista poate continua. Suntem unicii responsabili pentru propriile fapte și trebuie să ne asumăm consecințele lor, indiferent de circumstanțe.

Atât faptele, cât și cuvintele au urmări de la care nu ne putem eschiva prin invocarea unor sintagme tâmpite. În momentul în care dobândim conștiință de sine și, mai apoi, când conștientizăm consecințele acțiunilor noastre, trebuie să devenim un exemplu pentru cei din jur.

De ce? Pentru că lumea se schimbă în bine pas cu pas, vremurile se schimbă în bine secundă de secundă și totul începe cu exemplul personal al fiecăruia. Însă cel mai greoi proces e schimbarea de sine, așa că majoritatea suntem preocupați să schimbăm lumea, mașina, garderoba, partenerul sau orice altceva, într-o încercare de a fugi de noi înșine.

Nu sunt un om perfect și nu mă erijez într-o autoritate morală, dar consider că vremurile nu-s de rahat, însă oamenii care folosesc asemenea justificări dau pe dinafară, de nesimțire. Un exemplu elocvent e cel al babuinilor de la radio, care i-au numit zilele trecute „maimuțe”, „macaci” sau „primate” pe cei din naționala de fotbal a Republicii Democrate Congo.

Vremurile lasă de dorit doar atât timp cât noi digerăm justificări puerile, pentru că oamenii sunt artizanii vremurilor și nu invers. Fii pentru cei din jur candelă, nu fi neapărat lumină, pentru că proiectezi întotdeauna o umbră. Dacă vrei să ai parte de bunătate, răspândește în jur bunătate și fugi mâncând pământul de omul lipsit de scrupule, care împarte în jur răutate pentru c-așa-s vremurile.

(sursa foto: sanatatedinsare.ro)