Călin Vlasie 
Fotografie din 1985, prin februarie, în casa din Pitești de pe strada C.A.Rosetti 7.
De 3 luni îmi apăruse la Editura Albatros prima mea carte, dar cu titlul schimbat de cenzură – LABORATORUL a devenit LABORATOR SPAȚIAL! Am rămas interzis când mi-am văzut cartea. Nu mă prevenise nimeni. Schimbarea se făcuse fără a fi întrebat nici eu , dar nici copertistul Tudor Jebeleanu. De aceea cuvântul „spațial” adăugat în fugă are un alt font față de cel din „Laboratorul”… Iar ca vigilența cenzurii să fie și mai abitir pocnită în cap, pe coperta interioară editura a adăugat sub titlul cărții ceva în paranteză care mă putea feri de toate relele: (POEME S.F.)!!!
Noroc că la poeziile din interior nu se umblase. Scosesem eu ceea ce mi se spusese că va cădea la cenzură, neacceptând nicio modificare.
Dar aceasta era a treia variantă propusă de mine după prima care se numea NEURONIA și care fusese dată la topit (se tipărea pe tipar înalt, adică cu litere de plumb) în aprilie 1984 după aproape 4 ani de la premierea ei ca debut în poezie…
Eram fericit că îmi apăruse cartea, dar și trist… Nu mai aveam să public însă nimic până în 1990. Eram complet inacceptabil ideologic. Am încercat la Cartea Românească, dar Sorin Mărculescu, care era redactor acolo, m-a tot dus cu vorba… motivându-mi că nu poate influența planul editorial aprobat chiar de politrucul șef de la Consiliul Culturii și Educației Socialiste (așa se numea Ministerul Culturii)!
Referatul de respingere a primei variante din primăvara lui 1984, semnat de politrucul Liviu Călin, a fost dărâmător. Scria negru pe alb acolo că în „filosofia” mea și implicit și în poezie, se întrevăd influențe naziste!!! Mi-a citit Mircea Sântimbreanu referatul și m-a rugat să nu spun nimănui că mi l-a arătat…
