Cu mulți ani în urmă, imediat după războiul de (auto)distrugere al Iugoslaviei, l-am întrebat, contrariat de involuția istorică a popoarelor iugoslave, pe poetul Ioan Flora, născut în Banatul sârbesc: Ioane, ce tip de psihologie au sârbii în comparație cu a românilor? Ion, prietenul meu, mi-a zis: Imaginează-ți o groapă adâncă, fără fund. Vine sârbul, se învârte ca un nebun în jurul ei până când, amețit, cade în ea! Ăsta-i sârbul! Românul vede groapa și o ia la fugă.
ACUM ÎNSĂ TOTUL ÎMI PARE INVERSAT! Românul se învârte lovit de streche, până când cade în hău!