Gabriela Feceoru gustul plimbărilor noastre
între tufele acoperite de funingine și
lumea cu decorul ei
între frica de a nu regăsi destinele noastre
și tentaculele unui păianjen roșu
numai un cerc infinit ar acoperi privirea tuturor
ca o bandă peste ochi în desene animate
și ce ar mai fi de zis
dacă inima mea e o zare clocotind
un lac plin cu pești îndestulați
așa cum îți place ție
ce ar mai fi de zis în dreptul lacului
dacă toate neînțelegerile cad ca o
ramificație sub o lună mare plină
un cerc infinit
destinul nostru
când pentru tine aș
ridica un nou imperiu
acolo nu va fi război și nici moarte
acolo nu va fi trădare și nici frica de a nu fi înlocuit
acolo nu vor fi lacrimi și nici haos
acolo vor fi pacea și dragostea
acolo un bumerang va veni să-ți aducă
inima mea
un diamant care te liniștește
și totul dispare
rămânem doar noi
înlănțuiți ca un cerc infinit
pentru că eu nu am să plec niciodată.
