Gabriela Feceoru 
pe care nu avem puterea să le evităm
focuri de armă de care nu avem unde să fugim
păsări sunt rănite pe cer
cad în tranșee, plouă cu sânge pe noi și pe pomii lor
înfloresc lacrimile toamna asta
de parcă ar fi primăvară n-ai văzut?
dacă s-au topit ghețarii
și dacă-n palme nu mai am decât
fila pe care am scris că
numele meu este
sipetul celor mai frumoase amintiri
dar odată cu mine
toate promisiunile lor mor
ace de gămălie în piept
ca morile de vânt pe câmpuri
catrene pentru zâmbetul nostru.
