sărbătorile

când beam cidru pe canapea
lămâiul creștea în voie și pe balcon cădeau
flori de merișor

acele sărbători care uneori ne găseau
întristați pentru că nu aveam destul
ne trebuia și aia și aia și ajungeam să
dispărem să ne epuizăm ca aburul din
iquos-ul tău înainte de ultima țigară

când nu ești orașele mor
se spun rugăciuni pentru secetă
când e furtună nu știu cum adormi
când îți e foame nu știu dacă mănânci

când trebuie să te duci undeva
nu știu dacă zâmbești
când întâlnești o fată
nu știu dacă o iubești.

când umbrele joacă pe tavan
nu știu dacă te gândești la mine
sau dacă perna ta de alături e ocupată cu altcineva
care nu întoarce spatele spre tine.

când îți e dor de mine îți iei semințe
când vrei să mă găsești iei perna mea
când vrei să mă vezi păstrezi niște poze
când vrei să mă uiți te muți altundeva.

poate că ai obosit cu toate astea
poate ți-ai zis: la naiba cu dragostea
poate acum te îndrepți spre casă
conducând în mare viteză
să spargi soarele în apus.