Gabriela Feceoru fiecare personaj trebuie să știe când intră
și când iese din scenă
ca un Dumnezeu molecular
cu totul în palme sau cu nimicul
cortina se ridică și cade
avanscenă și postscenă
tu te superi ea râde el învinge ea tace
muzică de suspans
dacă înțelegi că e un spectacol
înțelegi tonul înțelegi totul
declarațiile pentru pace
mâna pe piept ancorată
personajul e centrul
replicile îi țin pe spectatori cu ochii la
cei pentru care scriem
cei pentru care scriem ne fac nemuritori
totul e să știi când intră personajul
tău în scenă
și când iese.
