Gabriela Feceoru am văzut începutul și sfârșitul
ziduri arse – semenii mei arși
îmi bubuie capul
ca o bombă nucleară
și poemele ard.
ninge ca în decembrie fulgi de sânge
acoperă gurile
a sute de cadavre de civili
printre gunoaie.
treci pe lângă ei ca pe lângă ghene
oameni vii cu mâinile în buzunare se plimbă
pe lângă oameni morți pe străzile din Irpin
cei care nu se mai mișcă sunt cei masacrați.
pe străzile din Irpin
femei dezbrăcate percheziționate
violate să nască
în gropi comune copii-aminte
de ziua umilinței lor.
