Pace

dacă-ți spun, vântule, adevărul
tu ai să asculți și n-ai să-l duci mai departe
ploile se repetă de unde vin eu
iarna-i în sinele meu – un câmp alb înflorit

niciodată cine te iubește nu te va Părăsi
nu te va Dubla și Triangula
nu mai sta în relații de pomină
în povești de adormit copiii

chiar și eșecurile de atunci
au fost mană cerească
fără acelea n-aș fi aflat niciodată
adevărata față a cubului de gheață

momentele noastre pe care le-ai blestemat
în paharul aburit și ai luat
întorsătură când eu am crezut tu ai zis
„Ai mare grijă în cine te încrezi!”

și, Doamne, câtă dreptate aveai
să mă avertizezi
cât de naivă eu să nu înțeleg
că îmi desenai viitorul spulberând proiecțiile mele.