Gabriela Feceoru vântul face tabla să sune pe casă
pisicile se gudură pe lângă vase de lut
desenez case și dealuri
drumul pe jos până acasă
pe marginea drumului
până acasă am auzit cântecul
pomilor înfloriți al păsărilor întoarse
ca rochiile spre soare – narcisele
inima mea stârnind adierea
ca moartea care ne face semn în fiecare zi
dar ne jucăm de-a viața
de-a sufletul tău care
zboară și pe care-l aștept
poate e doar moartea care
șoptește și transmite o lumină
ca zâmbetul tău ascuns.
