Gabriela Feceoru acestei ploi sunt din vina ta
bălți lucitoare ca făclii la nunți
promisiuni uitate și călcate ușor
cu picioarele în față și noiembrie înapoi
umbre care dansează în noiembrie
cu un cerc în clinchetul cleștilor
închizi timpul în râsul cald și-n ploi
planuri încapsulate se scurg în noroi
duminică a ploii – tu
încerci să fii fericită pentru noi
noi ne ascundem în zăvoi
te așteptăm pe la noi
în pădurea de unde am luat pământ
pentru lămâiul plantat și crescut cât a putut
alături de mine și acum în grija ta
să plantezi tu pomișorul nostru undeva.
