eu merit

fiecare „eu merit”

când geamurile ademenite ne aburesc

alunecăm prin țăndări

înapoi în umbrire

am luptat pentru inima desenată pe geamul mașinii

iarna trecută – făcută cu degetul

am căzut ca Odessa la picioarele tale

în discuții în care am plâns

la răstimpuri invazia aceluiași dușman

porția de război

m-au transformat fețele răului

și gloanțe în cap

mă plimbam prin Cernăuți

printre chipurile eroilor în plăci

călcam la fiecare pas peste cadavre

nu știam că până și eu pot la nevoie

să calc peste cadavre

să mă mint că nu sunt decât la 2 metri sub pământ

că de-abia eu am toamna

și Victoria-n răsuflare, doar tu

mi-ai tăiat-o din când în când.