Gabriela FeceoruGabriela Feceoru
20.04.2022

el a văzut în mine

și pe mama copiilor lui
dar eu veneam după o lungă perioadă
de prosternare

toate scrierile din acest timp
au fost scrieri de pace

acoperite numai de sfințenia trupului
tămăduiești o lacrimă tămăduiești o ființă
tămăduiești o stare violentă asupra ta
tămăduiești abandonul

în cele din urmă toate zilele au un număr
ai uitat și îți amintesc
dacă m-am împiedicat crezând vorbele
dacă tu mă minți

mă vei minți dintr-o temniță sau din libertate?
o femeie care nu poartă hijab nu este cu nimic mai prejos decât mine

în pat cu cearceafuri mototolite
mă întorc la mine
cel care mă otrăvește
mă discută senin

când închizi ușa nu privești în urma ta
când lumina se stinge nu mai
amintește de chipul meu sau pielea mea
nu mă mai reprezintă.

anii de muncă toate nopțile până la răsărit
tu ții soarele în mână
Egiptul se încălzește la comanda ta
tu mă faci să mă întorc în genunchi la tine
după nevoile mele

tu iubești numai cum lumina iubește să stea în spații
își urmează ciclul său.
sunt o soție care și-a ratat toate căsătoriile

mi-au rămas
dungi subțiri albastre pe pleoape
de la ultima nuntă
la care venisem pregătită

dar mirele meu mi-a spus
trebuie să ne cununăm repede
mă întorc în Maroc la Laysla
acolo e prima mea soție

totul s-a șters
dar machiajul a rămas intact
el doarme lângă Laysla
el o alintă pe Laysla

păsările se adoră reciproc
casa mea devine o mare operă de artă
selectez reuniunile la care el nu e prezent
îi scuz absența

Laysla. tu ești fericită
cu el?
eu nu sunt fericită de fel
ultima dată i-am citit numele

pe o pagină de revistă
am tresărit
pentru că purtăm același nume
și mi-am amintit că și tu.

spune-mi cum îi place ceaiul dimineața
îmi imaginez tot timpul
cum torni

și el îți mângâie mâinile
peste cana lui plină de rondele acre.