Gabriela Feceoru fiecare pas pe teren minat
ca pașii pe molii
aripi în deșert ca uitarea
cappuccino în pahare
sau poate noaptea
sporim viața în reverii
imaginez teroarea ca pe
lagărul disprețului
dacă ar veni dimineața
m-aș juca cu bănuții din borcan
lângă florile uscate luminate
crengi de măr
privirea – înflorire
ca și cum n-am lăsa în urmă
cadavre sfârtecate ca unele
amintiri. clone.
