Gabriela Feceoru dealurile fug sub tălpile mele
înghit dorințele de altădată
mă despart de mine ca pământul de apă
ca Dumnezeu de păcat
am tresărit în mare
ca un animal înjunghiat
țineam la piept un buchet de zloți
ieșeam cu el în piața de hoți
voaluri ne închideau marea deodată
și tot ce era în cer coborâse pe pământ
m-am imaginat nor și iarăși
să le ierți apropiaților mei obișnuințele
azi stăteam pe iarbă o bucată de cer
mi-a căzut în cap
și știu și de ce și uite că
spun: îți fac bine și dacă ți-aș da tot
dar mi-ai lua tot
de fiecare dată aș putea s-o iau de la capăt.
