Ioana Revnic
17.05.2016

Vulnerabilă, singură și învingătoare

O franțuzoaică – producătoare de film – vede o fetiță în niște fotografii de pe Facebook. Întâmplător, vorbește la telefon cu tatăl ei, un reputat regizor basarabean. Îl sună să îi povestească despre o dezbatere din cadrul unui seminar de la Cannes, dezbatere la care participaseră tineri cineaști și critici de cinema. Subiectul? Lipsa filmelor în care copiii sunt protagoniști. Apoi, îl întreabă cine este fetița din pozele de pe pagina sa de Facebook. Când află, îi sugerează să o distribuie pe micuță într-o peliculă pe care să o regizeze. Și căreia tot el să îi scrie scenariul.

Regizorul acceptă.

Respectivul se află la volanul mașinii sale, în drum spre Chișinău. Vine de la Kiev. În 7 ore, cât durează călătoria, concepe scenariul. Ajunge acasă și îl scrie. Imediat. Până a doua zi, în zori, îl expediază producătoarei.

Încep filmările. Suntem în 2014, pe la mijlocul lui octombrie. Urmează zece zile de filmare. Apoi câteva luni de montaj. După un an, pe 19 octombrie (de ziua regizorului), se lansează filmul.

Așa apare Milika, un scurtmetraj regizat de Valeriu Jereghi. Rolul titular este jucat de Emilia, fiica lui.

images-cms-image-000000941

Distribuția este una insolită. În film joacă: un cântăreț basarabean (Anatol Mârzenco) și o avocată (Violeta Gaşiţoi), părinții Milikăi; Teodora Jereghi (mama lui Valeriu Jereghi, care debutează în film la 90 de ani) – bunica fetiței. Alături de ei apar un actor profesionist (Boris Bechet), o prim-balerină (Anastasia Homiţcaia, de la Teatrul Naţional de Operă şi Balet ,,Maria Bieșu” din Republica Moldova) și alții.

Textul de prezentare a filmului – copiat dintr-un pliant distribuit la un festival de film – consemnează sec: ”Milika are cinci ani și trăiește cu bunica ei într-un sat din Moldova. Părinții au divorțat și fiecare și-a creat o altă familie.”

”Filmul Milika vine ca o continuare a poveștii copiilor rămași singuri acasă – din filmul artistic Arrivederci – mama lor fiind plecată la muncă în Italia”, a explicat în repetate rânduri Valeriu Jereghi. Au trecut aproape zece ani de la Arrivederci. Ce s-a schimbat?  Un singur lucru Arrividerci este un film alb-negru, iar Milika – unul color.”

”Și Milika, și Arrivederci sunt filme despre copii care știu să iubească” – a spus la un moment dat, regizorul secund al scurt metrajului Milika, Ana Barduc (soția lui Valeriu Jereghi și mama Emiliei).

Ce și pe cine iubește Milika?

…iubește orătăniile de pe lângă casa bunicii.

…iubește peștișorii care locuiesc în râul din sat; dimineața, când trece pe lângă apă, îi salută și îi întreabă dacă s-au trezit.

…își iubește păpușile cu care se joacă – singură.

…îl iubește pe tata și îl crede un superstar (căci cântă la toate nunțile din sat).

…o iubește pe mama

…și pe bunica.

…iubește cam tot ce o-nconjoară.

Am văzut Milika la începutul lui mai, la București, în cadrul Festivalului Filmului European. Am mers la film, incitată de: 1. istoria din spatele peliculei; 2. reputația regizorului; 3. povestea de viață a acestuia; 4. tema scurtmetrajului: soarta unui copil dintr-o familie destrămată, după ce aceasta ajunge la o relativă bunăstare câștigată din munca printre străini.

10410303_835491929817749_7415531120528203316_n

Mă întrebam dacă o asemenea problemă e abordată cu un patetism excesiv. Sau cu un dramatism violent. Ei bine, surpriză! ”Cheia” în care regizorul tratează această tară socială cronicizată nu e niciuna dintre cele pe care le bănuiam. Nu dezvălui soluția la care recurge Valeriu Jereghi, pentru ca, pornind de la o temă atât de apăsătoare, să transmită un mesaj pozitiv. Vă invit – și vă îndemn – să vedeți scurtmetrajul!

Mai adaug și că am plecat de la film, păstrând în minte:

…imaginea Milikăi, cuibărită – ca un fetus – pe un covor de-acasă, de la bunica. O Milika atât de vulnerabilă. Și atât de singură!

…lumina mierie care învăluie locurile în care trăiește copila; și care le face să pară decupate dintr-o Basarabie idealizată.

…râsul fetiței.

10687034_842199315813677_7592125581727191582_n

Milika întâlnește, la poalele unui deal, un cal sălbatic. Armăsarul se tăvălește prin praf, fornăie, nechează, își scutură coama. Milika pare a fi în primejdie. Pentru câteva clipe, cei doi se privesc, față în față. Tăcere! Apoi micuța râde în hohote. Și o ia la fugă.

Senină.

Liberă.

***

Milika și Valeriu Jereghi revin la București, la BLACK SEA ARTS FESTIVAL. Filmul rulează marți, 24 mai, de la ora 20:30, la Cinemateca Eforie (Strada Eforie 2, București).

Valeriu Jereghi (n. 1948) este regizor, scenarist, operator, producător și Directorul Centrului Național al Cinematografiei din Republica Moldova.

A câștigat numeroase premii la prestigioase festivaluri internaționale: Festivalurile Internaționale de Film din Salerno și Roma (Italia); Festivalurile de Film de la Mannheim (Germania) și Tesalonic (Grecia); Festivalurile Unionale de Film de la Sankt-Petersburg și Tbilisi, Kiev; la festivaluri desfășurate în Sant-Rafaele (Franţa), Costineşti (România) ș.a.

Cooproducţia Şi va fi… (România, Rusia), regizată de Valeriu Jereghi, a fost selectată pentru programul oficial la CANNES-93, la secțiunea «Un certain regard».

Arrivederci a obținut 15 premii la festivaluri prestigioase din Rusia, Ucraina, Austria, Italia și România. O proiecție a acestui film a avut loc la Bruxelles, în Parlamentul European.

Filmul Milika este o coproducție Franța, Polonia și Republica Moldova.

La Estivalul Dream Fest cinema, Emiliei Jereghi i s-a acordat o Menţiune specială pentru promiţătorul debut în cinematografie.

Producătorii filmului Milika sunt Lilia Paul, compania de Film „Will Production” (Franța), Marcin J. Sobczak, compania de film și agenția internațională de publicitate „This Way Publicity” (Polonia) şi „Prim-Plan studio” (R.Moldova).

567bcb725e800_567bcb725e864

(sursa foto: pagina oficială „Milika”)

Un comentariu pentru “Vulnerabilă, singură și învingătoare”

Comentariile sunt inchise pentru acest articol.