Ioana Revnic
Leo BUTNARU și Maria PILCHIN, doi scriitori din Republica Moldova, au fost premiați – recent – de Uniunea Scriitorilor din România, pentru două volume publicate în 2015.
Efervescență și dezinvoltură…
…sunt primele cuvinte care îmi vin în minte când citesc orice text de Mariei PILCHIN (n. 1982). De pildă – următoarea însemnare, venită ca o continuare a unei conversații pe care am avut-o, într-o întrevedere fulgurantă.
***
Premiile, textele şi viaţa
Mă întreba odată cineva care este premiul cel mai important pe care l-am primit vreodată. Or, am tot avut diferite premii de când mă ştiu. Cu cele din ultimii cinci ani umplu cele zece degete, dacă e să stau să număr. Premii mai importante (oferite de academii, uniuni, ministere) şi mai mici (festivaluri, saloane de carte etc). Nu aceasta contează însă aici. Mă întrebaţi ce cred sau ce simt după ce m-am întors de la Gala Premiilor USR – 2015 cu premiul „Mircea Ciobanu”, primit pentru cartea mea Poeme pentru Ivan Gogh (Ed. Paralela 45).
Cel mai important premiu este desigur viaţa!
Dar dacă vorbim despre cele de „hârtie”, atunci cred că acest premiu este mai mult decât o distincţie a mea personală. Eu îl percep ca pe un interes declarat pentru ceea ce se scrie în Basarabia, ca pe o deschidere pentru literele interriverane. Acolo la Bucureşti, în sala Media a Teatrului Naţional „I.L. Caragiale”, am înţeles că scriitorul basarabean trebuie să se deprovincializeze şi acest exod din provincie, dintr-un exil voit, presupune în primul rând o deschidere spre Bucureşti, spre locul unde pulsează totuşi creierul literelor române.
Maria Pilkin la Gala Premiilor USR, alături de Eugen Negrici și Nicolae Manolescu
Da, pământul este rotund, da, trăim într-o lume descentralizată, da, Internetul a rezolvat multe lucruri şi totuşi, literatura basarabeană suferă de un soi de separatism cultural… O ştim cu toţii. Acest premiu, pe lângă faptul că a validat ceea ce fac eu în literatură, a sugerat că a venit timpul ca scriitorii din Republica Moldova să iasă din Mesopotamia lor, din zona unui confort literar, din balta postsovietică, iertată să fie această maliţie lexicală.
Acest premiu vine în urma unui melanj de factori: texte bune (o spun cele peste 20 de cronici favorabile la carte apărute pe ambele maluri ale Prutului), o editură mai mult decât bună şi o distribuţie bună a cărţii. În rest putem vorbi despre noroc, şanse, subiectivism, bune şi ele, fireşti, dar marginale în această ecuaţie.
Desigur, întrebarea mai mult decât retorică este: Cum supravieţuim unui premiu?! Cum scriem după?!
Calm şi de fiecare dată ca la început!
***
Tânăra ,,rusoaică la bucurești și româncă la moscova” (cum se autocaracterizează într-un poem din volumul recent premiat de USR) pare că se simte la fel de bine și în pielea exegetului (a debutat în 2013 cu două cărți de critică literară: Praguri critice şi De mână cu marele Joker. Eseuri literare), și în cea a poetei aflate la prima carte – Poeme pentru Ivan Gogh.
***
femeia de iubit
sunt rusoaică la bucureşti
şi româncă la moscova
dar în patul tău
sunt femeia de iubit
femeia de atins
femeia de legănat
femeia de înţeles
***
pupa rusa
ivan gogh mă leagănă noapte de noapte
îmi spune poveşti la ureche mă alină mă alintă
mă culcă alături de el ca pe copila lui
aşa de parcă la oficiul stării civile
i-au eliberat un certificat de adopţie
uneori scâncesc în somn ca un prunc flămând
ivan gogh ca un tată bun mă leagănă până când
mă satur de scâncit ziua când sunt supărată
din cauza că mi-am pierdut păpuşile
ivan gogh mă sărută mult şi ele vin înapoi
doar matrioşka nu pleacă nicăieri
ea stă ca un lar la colţul patului
***
„Traducătorii sunt caii de tracţiune ai culturii.” (Pușkin)
În ceea ce-l privește pe scriitorul Leo BUTNARU, acestuia i-a fost decernat Premiul pentru Traduceri, volumul recompensat fiind Panorama poeziei avangardei ruse (Ed. Tipo Moldova, 2015).
,,Avangarda rusă e una redutabilă, dat fiind faptul că în cadrul ei s-au afirmat poeţi geniali sau atinşi de geniu. Să-i numesc pe câțiva dintre protagoniștii antologiei? Hlebnikov, David Burliuk (supranumit tatăl futurismului rus), Maiakovski, Gumiliov, Pasternak, Esenin, Ahmatova, Ţvetaeva, Krucionîh, Severeanin… Au scris poeme celebrii pictori Malevici, Kandinski, Filonov…
Volumul este unul impresionant – are 1600 de pagini.
Include 250 de autori avangardişti şi… din împrejurimile imediate ale acestei fascinante fenomenologii, adică unii autori care au dat poeme de o stilistică avangardistă, chiar dacă, în mare, opera lor poate avea alte orientări – explică Leo Butnaru. Fiecare autor e prezentat nu atât într-o fișă bio-bibliografică succintă, cât și într-un microeseu esenţializat.”
Leo BUTNARU s-a mai aflat în ipostaza de premiat al Uniunii Scriitorilor – cu niște ani în urmă, când a căpătat Premiul pentru Poezie, cu volumul de versuri Gladiatorul de destine (1998).
Am fost interesată să aflu care dintre cele două premii ale USR – cel pentru poezie sau cel pentru traducere – este mai important pentru Leo BUTNARU, insinuând că ipostaza de traducător te plasează într-o poziție secundară, în raport cu cea de autor al unei opere.
Mi-a răspuns printr-o parabolă.
,,Dacă un sportiv câştigă locul întâi la o întrecere internaţională, în onoarea lui se intonează imnul ţării sale. Aşa a fost şi aşa este. Eu cred că atunci când apare în limba română traducerea unei opere importante din literatura străină sau când apare într-altă țară o traducere din limba română a unei opere remarcabile, la lansările acestei cărţi/ traduceri ar trebui să se intoneze imnurile celor două ţări, pentru cei doi creatori – autor&traducător – care generează astfel de evenimente comune memorabile. Ascultând imnul, să stăm cu mâna la inimă pentru literatură, pentru limba ţării, pentru ţară…”
Leo Butnaru, la Gala Premiilor USR 2015
Iată câteva poeme din volumul tradus și premiat – oferite de traducătorul lor în exclusivitate pentru cititorii rubricii Basarabia literară:
Velimir HLEBNIKOV (1885 – 1922)
(Îmi zic că lumea)
Din desagă
Pe duşumea se-mprăştie boarfele. Îmi zic
Că lumea nu-i decât
Un zâmbet strâmb,
Cald încă pe
Buzele spânzuratului.
(Stăpânirea pământului i-i menită)
Legea scrânciobului
nu a cerului cere
să ai încălţări ba mari,
ba strâmte.
Uneori noaptea,
alteori ziua te-arăţi îngăduitor
în timp ce stăpânirea pământului i-i menită ba omului
ba rinocerului.
Vladimir MAIAKOVSKI (1893 – 1930)
Dar voi aţi putea?
Eu brusc am acoperit cotidiana hartă
cu vopseaua plescăită din pahar;
am demonstrat în blidul cu piftie
ale oceanului maxilare de barbar.
Pe solzii peştelui, lucios, de tablă
am citit chemări de buze diafane.
Dar voi
nocturne aţi putea cânta
la flautul
înaltelor burlane?
Osip MANDELŞTAM (1891 – 1938)
Leningrad
Am revenit în oraşul meu, cunoscut până la lacrimi, în toate,
Până la nervuri, până la ale copilului „maimuţe” umflate.
Te-ai întors aici, aşadar înghite cât mai multă şi repede
Untura de peşte din fluviale felinare leningrădene.
Tu află urgent ziulică de decembrie, în care din nou
Greţos strop de păcură va fi amestecat în gălbenuş de ou.
Petersburg, Petersburg! Auzi? Eu încă nu vreau, nu, să mor,
Tu ai toate numerele mele de telefon neliniştitor.
Petersburg! Eu mai am încă multe, multe adrese
La care-oi găsi ale morţilor glasuri stinse, glasuri funeste.
Eu locuiesc pe o scară neagră, şi în tâmplă, de ori o mie,
Mă loveşte, rupt cu tot cu carne, zbârnâitul de sonerie,
Cât durează noaptea aştept oaspeţi scumpi să vină pe cărăruşă,
Noaptea-ntreagă mişcând cătuşele lănţişorului de la uşă.
***
Leo BUTNARU (n. 5.01.1949) este poet, prozator, eseist, traducător. A debutat cu placheta de versuri Aripă în lumină (1976).
În perioada 1990-1993 a fost vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi conduce, din 2013, filiala din Chişinău a acestei instituţii.
Scrierile sale au apărut în limbile albaneză, armeană, engleză, bielorusă, bulgară, franceză, georgiană, germană, letonă, macedoneană, rusă, sârbă, slovacă, spaniolă, suedeză, ucraineană, maghiară.
Numărul traducerilor realizate de Leo Butnaru este impresionant. Avangardismul european – îndeosebi avangarda rusă şi ucraineană – constituie o preocupare constantă a scriitorului. Traducerile sale în româneşte din scriitorii avangardei ruse şi ucrainene, eseurile despre această mişcare culturală sunt resurse necesare şi obligatorii pentru oricine cercetează fenomenul avangardismului.
Pe Leo Butnaru îl găsiţi aici: leo-butnaru.blogspot.ro/
Sau aici: ro.wikipedia.org/wiki/Leo_Butnaru
(imagine cover: Nopți albe în Sankt Petersburg; sursa foto: spinconf.com)
