Ioana Revnic
Tânjeam de câțiva ani după această carte.
Aş fi furat-o din prima librărie sau din prima bibliotecă în care-aş fi găsit-o. Ca s-o am la îndemână cât mai repede. S-o miros. S-o răsfoiesc. S-o citesc pe rupte, chiar de n-am s-o termin în vecii vecilor. Ca s-o ştiu a mea!
Iar tocmai când mă pregăteam s-o cumpăr – de pe-unul din puţinele site-uri care-o vând – am primit-o în dar.
Are 2110 pagini. E unică printre altele-asemenea. S-a muncit la ea timp de peste şase ani. A apărut la Chişinău.
E un dicţionar.
*
Între lucrările lexicografice, Dicţionarul general de sinonime al limbii române (DGS) e singular prin volumul mare de informaţie oferită. Cuprinde 74 673 de articole, mai multe decât toate celelalte volume similare de până acum.
Seriile sinonimice din dicţionar însumează termeni literari cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi; termeni populari şi regionali; cuvinte din limbajele de specialitate, dar şi din limbajul familiar. Sunt luate în calcul inclusiv sensuri argotice ori vulgare şi sunt evidenţiate sensurile figurate ale cuvintelor.
Rezultă un spectacol lexical ce relevă bogăţia semantică a limbii române. Şi – uneori – mentalităţile dindărătul realităţilor lingvistice. Iacătă, într-o formă selectivă, epurată de explicaţii tehnice şi fără (prea multe) comentarii!, două serii sinonimice care spun ceva despre un anume fel de reprezentare – în mentalul colectiv – a unor subiecţi:
bărbat – om, voinic, mascul, martalog; sexul tare, sexul urât, sexul viril; soţ, căsean, talpa casei, dânsul, domn, el, român, tovarăş de viaţă, jupăn, mărit, soţie, gospodar, mireaz, ortac, casnic, căsar, căsaş, căsător; bărbat de stat = om de stat; [Când cuvântul se converteşte în adjectiv, îşi înnobilează sensurile.]: Brav. Curajos. Cutezător. Dârz. Inimos. Îndrăzneţ. Neînfricat. Semeţ. Temerar. Viteaz. [Şi gata!]
femeie – muiere, nevastă, oamă, hazaică, muietură, conci, fustă, caşcaval, corabangie, gagică; sexul (cel) frumos, sexul (cel) slab, soiul frumos, sexul fără barbă; femeie de serviciu = servantă, servitoare, slujnică, slugă, slujitoare, mariţă, jupâneasă, fată, londonieră, madamă; femeie de moravuri uşoare = femeie de stradă = femeie uşoară…
[Ceea ce urmează e o pletoră semantică – cu sinonime depreciative, peiorative, care se-ntrec în expresivitate.]…cocotă, demimondenă, depravată, desfrânată, destrăbălată, dezmăţată, imorală, prostituată, rufiană, stricată, frinee, heitară, mesalină, curvă, curvet, curviştină, târfoştină, lele, papină, ţiitură, dârloagă, hanţuşcă, ţolină, fufă, japiţă, pârţotină, teleleică, bandură, coturbă, ghiolbană, harţaba, huşniţă, iobniţă, tută, lepădătură, otreapă, poamă, târâtură, acadea, armăsăroaică, bufniţă, calmant, focă [plus alte exemplare animaliere de neam domestic ori sălbatic! apoi…] zaharină, zână, frecangioaică etc. etc. etc. etc.
Dicţionarul înregistrează atât cuvinte simple, cât şi îmbinări lexicale asimilabile semantic unui termen explicat. Sunt consemnate inclusiv neologismele neadaptate încă sistemului fonetic românesc.
Elemente ce îl diferenţiază de alte cărţi-surori apar în redactarea articolelor şi în organizarea sensurilor. Introducerea parantezelor explicative – despre contextele de utilizare a materialului lexical – reprezintă o noutate absolută.
Conjuncţiile, prepoziţiile şi interjecţiile se bucură de o atenţie deosebită. Interjecţiilor, de pildă, li să oferă echivalentele. Bietul of! înseamnă a! ah! aoleu! au! e!, ei! ehei! hei! i! o! ti! uf!, vai! mache! tulai… Şi exprimă durere, suferinţă, deznădejde, mâhnire, amărăciune, regret, ciudă, necaz, dezgust, repulsie, scârbă, dorinţă, mirare, uimire, surprindere, bucurie, încântare, entuziasm, admiraţie…
Dicţionarul general de sinonime al limbii române (DGS) a fost publicat în anul 2013, la Editura Gunivas, din Chişinău – editura care ştie să facă dicţionare bune.
Îi premerg: Dicţionarul esenţial de sinonime al limbii române (2008) de Liliana Agache şi Nicoleta Petuhov, o lucrare ce însumează 11 500 de cuvinte. Dicţionarul de sinonime (2003), realizat de Luiza Seche şi Irina Preda, la Editura Litera Internaţional. Primul mare Dicţionar de sinonime, de Luiza Seche şi Mircea Seche, publicat în 1982 şi reeditat în 1997; ediţia întâi a acestuia cuprindea peste 35 000 de cuvinte.
Dicţionarul general de sinonime preia, prelucrează şi îmbogăţeşte multe informaţii din acest Dicţionar. În sfârşit, primul lexicon de acest soi este Vocabularul de câteva vorbe sinonime al lui C. Canella, publicat în 1867 (!!!), un op cu 152 de articole.
(Am păstrat în enumerarea mea doar titlurile lucrărilor relevante. Acestea şi alte câteva sunt amintite în Prefaţă de una din autoare.)
Doina COBEŢ (cercetător ştiinţific principal la Iaşi, doctor în filologie) şi Laura MANEA (cercetător ştiinţific principal la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” al Academiei Române, Filiala Iaşi, doctor în filologie) sunt autoarele Dicţionarului. Ambele deţin Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române.
Editorul cărţii şi coordonatorul acestui proiect este Nicolae GUŢANU, directorul Editurii Gunivas.
Dicţionarul general de sinonime al limbii române este o realizare lexicografică greu de depăşit. Se poate citi ca un roman cu scene şi personaje alese după bunul plac al cititorului.
Mi se pare, totuşi, puţin accesibil publicului larg. După cum spuneam, eu l-am găsit de cumpărat doar pe câteva site-uri. Nu şi în librăriile din proximitate. Nici în Biblioteca din oraşul în care am locuit până nu demult. Oare cum pot să ignore asemenea instituţii – din România ori din Basarabia – un astfel de Dicţionar care ar fi fost firesc să devină un best-seller?
Mințile pricepute la croirea și concretizarea unor proiecte culturale de anvergură ar putea să-i facă dreptate acestei cărți. Și să găsească soluții pentru a înzestra fiecare școală, fiecare bibliotecă publică din marile orașe de la noi și din Republica Moldova măcar cu câte UN exemplar din Dicţionarul general de sinonime al limbii române.
În prezent se lucrează la realizarea unei ediţii digitale a Dicționarului.
Poate că – astfel – va ajunge mai ușor la cât mai mulți cititori.
