Am gustat ironia suculentă a lui Dan Alexe cu mare plăcere într-o carte de proză (povestirile din Miros de roșcată amară, 2014), simpatică și cumva atipică în barochismul ei căutat, și într-una cvasi-istorică (Dacopatia și alte rătăciri românești, 2015), care denunța obsesiile autohtone pentru un anume tip de antichitate. Călător, scriitor, jurnalist și cineast, autorul nu s-a hotărât asupra unui gen și pare a fi bun în tot ce face. Cel puțin premiile luate pe documentare și prestigiul acumulat din ele o dovedesc, iar textele lui nu mi s-au părut mai prejos. E o vorba, probabil, de o versatilitate creatoare valabilă și prolifică.
Pantere parfumate (Polirom, Iași, 2017) spune povestea eroi-comică a unui documentarist român (stabilit de mult la Bruxelles), specializat pe zona dintre Asia și Europa (la fel ca autorul însuși), care vrea să filmeze locurile prin care a trecut, odinioară, Alexandre Dumas, în periplul său prin Rusia secolului XIX. Neîncrederea comisiei franceze care trebuia să-i acorde finanțarea nu e decât motorul ambiției unui creator care disprețuiește profund și rațiunile occidentale de tip politically correct, și comoditatea planurilor antefixate. Chiar și fără susținere oficială, filmul trebuie făcut, pentru că merită subiectul, pentru că-l incumbă pe marele Dumas, pentru că locurile de filmare sunt deja cunoscute, pentru că prejudecățile societății vestice mai trebuie, din când în când, sfidate (protagonistul vrea, de exemplu, să filmeze în direct o amputare a mâinii unui presupus hoț, executată ca aplicare a cutumelor islamiste locale). E nevoie, totuși, de bani, chiar dacă unele dintre costuri sunt acoperite de câțiva dubioși protectori ceceni, prieteni mai vechi, legați prin nevăzute (și periculoase) fire și de mafia rusească, și de teroriștii musulmani, și de rebelii georgieni, și de agenții din fostul KGB. Conștientă de acest context alunecos și imprevizibil, iubita Eva își vinde galeria din București și, fiindcă oricum avea de organizat expoziția unui alt amant român la Moscova, Vladikavkaz și Tbilisi, acceptă aventura alături de bărbatul pe care-l cunoscuse pe Facebook. O cucerise cu acrobațiile lui intelectuale, cu statutul de artist și cu o disponibilitate erotică analoagă, manifestată inclusiv prin fantezii sexuale înregistrate și stocate, reciproc, pe device-urile personale. N-a lipsit, de altfel, pe lângă alte exotisme, promisiunea unor libertăți erotice asezonate cu peisajul asiatic, ca alternativă la banalele acuplări europene.
Avem în noua carte a lui Dan Alexe un fel de roman de călătorie, care combină tribulațiile erotice ale cuplului post-modern cu aventurile sinuoase prin fosta URSS, menite să redeseneze impresiile lui Dumas despre spațiul unei Rusii veșnic necunoscute. Și multe dintre aceste impresii sunt confirmate peste timp, inclusiv faptul că nimic din ce-ți plănuiești nu iese conform planurilor, odată ce ai trecut de Moscova, încă europeană, spre Asia, peste Caucaz. Lucrurile-i scapă protagonistului de sub control, iar evenimentele capătă, treptat, aerul comic, surprinzător și violent din filmele unui Alexei Balabanov. Încurcăturile sunt de toate felurile, printre dizidenți ascunși, lideri megalomani, mercenari de toate culorile și locuri unde marea istorie occidentală a eșuat, iar legile n-au nicio tangență cu democrația și libertățile fundamentale. Nu lipsesc crizele de gelozie, răpirile de datornici, înfruntările politice, urmăririle cu mașini și drone, exploziile de bombe, sclipirile de kalașnikov, intersecțiile cu potentați și spioni, tentativele de viol și asasinatele subite. Adesea, rezolvările nu sunt deloc cele dorite, iar divergențele etno-culturale dau ocazia unor excursuri despre epoca post-sovietică a zonei puțin accesibile neinițiaților. Cu Lada rablagită a recuperatorilor ceceni sau cu vaporul strâmt, mirosind a urină, însoțit de camera de filmat, ghinionistul cuplu explorează necunoscutul din relația lor și din micile state intra- și trans-caucaziene. Periplul, desenat într-o mică hartă, la început, ne poartă de la Moscova la Marea Caspică, urmând cursul Volgăi și al orașelor prăfuite din fosta URSS, și apoi prin sătucele din munți, prin Baku, Tbilisi, Poti și Batumi ajungem până la Marea Neagră, traversată în final cu vaporul până la Constanța. Printre hohotele de râs trezite de desfășurare și de replici, pitorescul decorului se împletește cu eseistica politică, așa încât exotismul romanului nu e doar al geografiei narative sau al gimnasticii sexuale defulatorii, preferate de eroi.
Discret intelectual, puternic colorat și savuros, în scene, romanul lui Dan Alexe e și o subtilă parabolă despre ratare, așa cum îi stă bine unui roman aproape rusesc. La fel ca panterele parfumate, presupusele animale de companie ale unui magnat local, și planurile europenilor pentru limes-ul caucazian rămân ce-au fost întotdeauna − un vis. Testul împlinirii lui e marea aventură, cu riscurile asumate de la început. Oricum, mumia lui Lenin de la Kremlin nu poate fi profanată, oricât ar dori protagonistul în cele mai intense fantezii ale sale.
(text apărut în numărul recent din „România literară”)