Ion Țoanță
Îmi povestea mama că în noaptea nunţii sale m-a visat şi
eram îmbrăcat în haine de vânător.
Ciudat, pentru că niciodată n-am avut satisfacţii estetice
vizând aruncarea de săgeţi în inimile fiarelor blânde!
Am pornit însă într-o noapte către pădure, să-i satisfac
visul, mamei.
Era o noapte aruncată la întâmplare, neagră, plină de pisici
de pădure la fel de negre.
“Ce-ar fi să vânez o pisică?”, mi-am zis, poate le-aş vâna pe toate
şi s-ar face ziuă!
Dar n-am vânat nimic. Nu eram genul.
Dimpotrivă, în noaptea următoare am fost prezentat
mamei, pe tavă, ca vânat de rasă plin de licurici care mă gâdilau
pe sub sprâncene.
Miroseam tare frumos, eram o friptură ideală!
Toți mâncau din mine. El, Regele Cerbilor, mi-a luat
capul şi a zis: “Frumos trofeu, îl vom face Rege, Post Mortem”!
Mama ajunge la ficat şi rupe cu milă.
Toți rup cu milă şi sunt tare greu de mestecat.
“Daţi-mi şi mie!”, spun.
“Mi-e foame şi mie de mine!”
“Lăsaţi-mi şi mie din mine!”
“De ce luaţi totul din mine?”
Ei tac, mănâncă, se îmbată cu sângele meu şi devin bărbaţi.
Până şi Decebal şi-a înmuiat barba în sânge şi sare de bucurie!
Nu mai există nimic din mine. M-au luat tot, m-au mâncat!
Rămâne doar capul, acolo, în casa Regelui Cerbilor, unde,
rege sunt eu!
Post mortem.
(sursa foto: en.scoopers.com)
