Ion Țoanță
Am ucis
„Cloșca cu puii de aur”
dintr-o carte vetustă de istorie
găsită în magazia tapetată
cu praf și pânze de păianjen,
tare m-am bucurat
când am sugrumat bieții pui!
pe Cloșcă am lăsat-o la urmă
ca-ntr-un festin al pierzaniei,
apoi îngerul mi-a șoptit
în vis,
„fii pe pace!
nu poți ucide ceea ce n-ai avut
vreodată,
Cloșca aceea își crește puii
prin ogrăzi străine averii tale”
și mă trezesc buimac,
dimineață de dimineață,
ca un ucigaș fără simbrie
și fără pradă.
(sursa foto: youtube.com)
