Ion Țoanță 
Eu te-am iubit,
Elena,
martor mi-e Dumnezeu
că te-am scăldat în vers şi flori
vreo şapte anotimpuri,
frumoasa mea
şi-a celor cinci duzini
de peţitori necopţi
ce te visau
în negre lucii nopţi,
erai cea mai frumoasă,
ruptă din magice pasteluri
şi dăruită cu amar
amanţilor din reci bordeluri
când m-ai ucis demonic
în seri mimate de iubire,
eu te-am iubit,
Elena,
şi-am plâns în clipe
de pierzanie
venind acum
să-ţi dau de ştire,
măcinat, cum altfel,
de tristă amintire!
