Ion ȚoanțăIon Țoanță
02.01.2017

CREDO

Uneori
mă prăbuşesc
dar
cu infime puteri,
agățat de versuri,
mă ridic.
Ridicare
în aşteptarea
altei căderi.
Sunt nufăr
zămislit în oceane
de lacrimi.
Exist,
câtă vreme îl pot slăvi
pe Dumnezeu
prin vers!

 

 

(sursa foto: credo-economists.org)