Ion ȚoanțăIon Țoanță
02.01.2017

CREDO

Uneori mă prăbuşesc dar cu infime puteri, agățat de versuri, mă ridic. Ridicare în aşteptarea altei căderi. Sunt nufăr zămislit în oceane de lacrimi. Exist, câtă vreme îl pot slăvi pe Dumnezeu prin vers!     (sursa foto: credo-economists.org)