Anotimpul mireselor în negru

Debusolate funest de sentimente fruste,

angoasate de tainice iubiri vetuste,

amăgite de cavaleri tomnatici cruzi

cu nude tăvăliri sub umbre reci de duzi,

îmbrăcate-n rochii inexpresive de mirese

din second handuri cu murdare mese,

logodite de primari alcoolici demni de milă

şi dame grase plătite de starea civilă

în magazii infecte cu porţelanuri nonvaloare

păzite de naşi cu-a ţuicii vechi duhoare,

miresele-autohtone în secol cu stampă digitală

rămân neconsolate în plină noapte conjugală,

nuntaşii chefuiesc şi râd tembel, ebrietaţi,

lăutarii ţipă răguşiţi, analfabeţi şi atestaţi,

mireasa plânge tristă, pântecu-i crescut,

ţara va creşte demografic cu un nou născut,

taţii-s puţini, răpuşi prin ţări afganistane

sau doborâţi alcoolic în periferice maidane,

unde-i speranţa, unde-i bărbatul cel integru?

mireasa-i, cu prunc lepădat, îmbrăcată-n negru,

fade anotimpuri, business cu cioclii-n nesimţire,

preoţi ce intonează, doar veşnica lor pomenire.

(sursa foto: andaboutique.wordpress.com)