Cadavrul din baie

Se intra, mai întâi, într-un hol cu gresie verde. Pe pereți erau atârnate câteva reproduceri ieftine ale unor peisaje semnate de pictori cunoscuți. Într-un cuier erau agățate o haină de ploaie și un pardesiu roșu. Câteva perechi de pantofi de damă perfect lustruiți se aliniau chiar la intrare. O ușă dădea în camera de zi unde se aflau o canapea, două fotolii, o măsuță joasă, pătrată. Pe o altă măsuță, mai înaltă, un televizor deschis. Se transmitea un film de dragoste. O clipă i-am invidiat pe cei doi îndrăgostiți care se plimbau pe o alee într-un parc cu pomi încărcați de flori. Am privit și bibelourile ieftine de pe etajeră. Nu se vedea nici o urmă de praf. Totul era ordonat și inspira o pace deplină. Tot din hol se intra și în dormitor. Aceeași ordine și curățenie impecabile. Un pat de mijloc, cu două noptiere, pe care era așternută o cuvertură moale. Pe jos – o mochetă de culoare verde. Pe pereți, aceleași reproduceri ieftine. Doar o carte deschisă era aruncată neglijent lângă pat: un roman de dragoste dintre acelea pe care le citești ca să visezi la eroi frumoși și la idile fermecătoare.

Ușa spre baie era întredeschisă. Până acum întâlnisem numai armonie. Am deschis-o larg amânând cât mai mult întâlnirea cu nebunia. Am văzut gresia de pe jos – tot verde – și m-am zărit apoi în oglindă: un bărbat spre 40 de ani, sătul până-n gât de mizeriile lumii și care, peste câteva secunde, avea să mai vadă una. Pe policioara de sub oglindă am zărit flacoane, cutii de pudră, un set de lame de ras, spray-uri, bețișoare pentru urechi. Robinetele de la chiuvetă străluceau. Într-un cuier atârnau câteva prosoape de dimensiuni obișnuite.

Am tras aer în piept și mi-am îndreptat privirea spre cadă.

Fata nu avea mai mult de 20 de ani și era o frumusețe. Părul blond era lung, ovalul feței migălit cu grijă. Din spumă i se vedea doar capul. Și totuși, cineva îi curmase zilele fără să simtă nici o remușcare. O ținuse cu capul sub apă până se înecase. Stropii de pe jos erau o mărturie a zbaterii trupului lipsit de apărare.

Cadavrul fusese găsit de o prietenă a victimei care avea și ea o cheie de la apartamentul folosit pentru întâlniri amoroase. Amândouă practicau cea mai veche meserie din lume. Prietena pătrunsese în apartament împreună cu un client, după ce, în prealabil, telefonase ca să se asigure că locul e liber. Nu-i răspunsese nimeni și urcase fără grijă. Amatorul de plăceri cu ora o ștersese ca din pușcă. Laura însă ne anunțase și venisem însoțit de partenerul meu Miron Stratilat, de medicul legist, de fotograf și de alți încurcă-lume.

Am vârât mâna în apa din cadă – era călduță, semn că omorul fusese comis de curând. Am luat la întâmplare un prosop, ca să mă șterg. Am dat de unul încă umed și m-am șters de altul.

Am privit din nou întreaga ambianță. Fără doar și poate, după ce înfăptuise omorul, criminalul s-a uitat în oglindă. Oare cum s-o fi privit? Cu frică? O fi rânjit satisfăcut? Am atins săpunul de la chiuvetă – era umed. De-abia acum observ fotografia lui Di Caprio lipită cu scotch pe un perete. Visul unei fete care tânjise la o lume la care n-avusese acces.

Am țâșnit din baie, am străbătut cu pași largi distanța care mă despărțea de ușa de la intrare, am deschis-o și le-am zis celor cu care venisem:

– Intrați!

În câteva clipe, nimic din pacea care domnise până ­atunci nu mai rămăsese. Pe gresie, pe mochetă apărură pete de apă, iar locul deveni strâmt.

Am stins, cu un gest absent, televizorul, tocmai când filmul prezenta nunta celor doi tineri. Fără să le ating, am citit titlurile cărților din mica bibliotecă. Numai romane de dragoste, capabile să înduioșeze până la lacrimi firile sensibile. Cine ce avusese cu biata fată?

Am privit pe fereastră. De la etajul trei se vedea o stradă acoperită de prima zăpadă a anului. Un utilaj se căznea s-o înlăture fără prea mari sorți de izbândă, încurcând mai mult circulația mașinilor care înaintau cu viteză redusă.

Lângă mine s-a ivit, fără să-l bag în seamă de la început, un individ cam de vârsta mea, înalt, bine clădit, cu fața răvășită. Și-a dres glasul ca să-mi atragă atenția.

– Dumneata cine ești?

Îmi răspunde privindu-mă cu îndrăzneală în ochi.

– Eu eram prietenul fetei… Aveam grijă de ea.

– Adică peștele ei, zice Miron care apăruse și el din ­dormitor.

– Dacă vreți să spuneți așa…, schițează bărbatul ceva ce în închipuirea lui seamănă cu un zâmbet.

Îl măsor din cap până-n picioare.

– Ce dorești?

– Aș vrea să anchetați cazul ăsta cu toată atenția. Fetele mele sunt înspăimântate. Cu siguranță un client a făcut-o. Trebuie prins cât mai rapid, ca să nu mai facă și alte victime.

– Dar portarul de la bloc n-a văzut-o urcând cu nimeni.

– Se poate să fi urcat după aceea. Să-și fi dat întâlnire prin telefon.

– Și cine i-a deschis?

Nu se dă bătut.

– Poate că i-a deschis chiar ea.

– Și apoi s-a băgat în cadă? Cam curios!

Își susține varianta cu înverșunare.

– Poate că i-a dat cheia. L-o fi cunoscut mai demult.

– Îi cunoșteai pe toți clienții?

Zâmbește cu subînțeles.

– Pe unii da, pe alții nu…

Miron intervine în discuție pe un ton aproape răstit.

– Dumneata ai o cheie de la apartamentul ăsta?

– Sigur că da! E doar proprietatea mea.

Îmi întinde o cheie de yală pe care o scoate dintr-un buzunar al hainei sale impecabil croite. E un bun prilej de a-i admira mâinile curate, cu unghiile la care o manichiuristă a zăbovit mult. La mâna stângă poartă un ghiul a cărui vedere îmi provoacă greață. Un semn al mitocăniei și făloșeniei de om cu bani.

Prin minte îmi trece rapid un gând.

– Frumos ghiul!, îi zic eu peștelui care rămâne cu gura căscată de uimire. E o lucrătură deosebită. Ești bun să mi-l arăți?

Fără să-și revină din uluială, bărbatul scoate ghiulul de la mână și mi-l întinde.

Îl iau și încep să-l cercetez. Inima îmi bate ca și cum ar vrea să-mi iasă din piept.

Îi întind lui Miron ghiulul și-i spun:

– Asta e o probă. Duceți la analiză săpunul care s-a prins în interiorul ghiulului. Fiindcă domnul, după ce a comis crima, a mai avut puterea să se și spele pe mâinile de care văd că se îngrijește ca de lumina ochilor. Cu siguranță că sunt urmele de la săpunul din baia fetei.

(sursa foto: sanatate.bzi.ro)