Literatura de azi 
În exclusivitate pentru revista Literatura de azi, Ioan Es. Pop dăruiește cititorilor noștri un poem inedit, dedicat Zilei Internaționale a Poeziei. Îi mulțumim și le urăm tuturor poeților inspirație și „La mulți ani!”.
era cât pe ce să inventez o limbă nouă,
dar cantitatea de durere nu mi-a fost de-ajuns.
așa că am coborât stâna, cu tot cu turmele, la poale,
precum fac toți păstorii toamna cu turmele lor.
deși soarele frigea, noaptea dârdâiam sub blană de oaie
ca nou-născutul înfășat într-o batistă udă.
revelațiile de atunci și-au frecat degeaba spinarea de steaua polară
ca iasca de cremene: nicio scânteie n-a scăpărat.
pe mici suprafețe, totuși, iarba s-a înnegrit, adusă de spate,
dar poate și din cauza oilor, care n-aveau habar de colosala lor putere.
o sută de zile, n-am mai suit la stânile de pe vârfuri,
timp în care am tăiat treizeci de berbeci,
pentru mine și însoțitori.
acum, dac-ar fi să le duc pe celelalte la casele lor,
stăpânii m-ar sminti în bătaie.
dacă aș urca înapoi, lupii mi-ar mânca turma toată.
iar felul meu de a vorbi l-ar face pe Cratylos să râdă de toată
strădania mea de a inventa
limba cu care i-aș fi vrăjit chiar și pe morocănoșii cretani.
