Literatura de azi
S-a născut într-o familie de aromâni, originară din satul grecesc Aetomilitsa, provincia Konitsa, prefectura Ioannina, regiunea Epir, dar aşa cum chiar actorul spunea: „am copilărit și am făcut școala la Ploiești. Sunt deci ploieștean get-beget.”
Toma Caragiu (21 august 1925 – 4 martie 1977), cooptat în trupa de teatru a liceului, scrie în revista şcolii, Frământări, şi primește diploma de bacalaureat în vara anului 1945. Se înscrie la Drept, dar abandonează cursurile și intră la Conservatorul de Muzica și Arta Dramatică București, clasa Victor Ion Popa. În vacanțe susține o muncă vie de animator cultural și, adunând în jurul său alți artiști, realizează spectacolul Tache, Ianke și Cadâr de V. I. Popa, pe care îl joacă la cinematograful „Modern” din Ploiești, apoi Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan. Astfel ia ființă nucleul denumit „Brigada culturală Prahova” ce se transformă în „Teatrul Sindicatelor Unite” din care se va naște „Teatrul de Stat Ploiești”. În 1953, la vârsta de 28 de ani, este numit director al „Teatrului de Stat” din Ploiești, funcție pe care o va deține timp de 12 ani. A interpretat pe scena ploieșteană 34 de roluri. În 1965 este invitat de Liviu Ciulei și pleacă la Teatrul Bulandra din București, lăsând în urmă o zestre de 90 de premiere, alături de alți monștri sacri cum ar fi Ștefan Bănică, Octavian Cotescu, Anda Călugăreanu și alții.
Puţini sunt însă cei care au avut ocazia să îl descopere pe Toma Caragiu – poetul. Actorul şi interpretul de geniu de pe scenă, devenea fire poetică în spatele cortinei. Poemele scrise de Toma Caragiu au fost publicate postum, în 1979, sub îngrijirea lui Ion Cocora.
Poeme
Ţi-aduci aminte de mine
în forfota nebună a cîrciumii
(cine a aruncat zarurile)
paloarea dinaintea morții
și ochii lui din adîncuri
privesc durerea mea ce curge încet
și lacrimile mele
ce nu pot ajunge pînă la tine
fotoliul uscat
în care împietrit de veacuri
aștept să mor
arzînd încet
ți-aduci aminte de mine
de știre vreau să-ți dau
cu un minut înainte de a muri
și jertfa mea de o înțelegi
de-a pururi umbra mea te va însoți
***
Fîșia de lumină
ce vine din galaxii
mîngîie chipul tău
Bezna din jur
extaz
de fiece clipă
și suflare a trupului meu
cel ce a rătăcit de veacuri
ascunse cărări
Blestem al păcatului dintîi
îngenunche
Mîngîiere de taină a viselor mele
vinul meu neîndoit
pîinea mea cea de toate zilele
iubita mea
***
Mișcarea mișcarea
urlet prelung și continuu
sfîșietoare nebunie
abolind ierarhii
și ecuații sociale
Mișcarea mișcarea
îmbrățișare în stare pură
materie obsedată sexual
infectînd coridoare
de neted și transparent cristal
Mișcarea mișcarea
întîlnire a tuturor contrariilor
o nouă entitate
care smulge reflexul
intențional optic
de pe fața lumii
***
A ruginit dragostea noastră
aninată de pleoape
Speriată
își așteaptă tăcută moartea
Ne-a închis ochii
și trage de ei în jos
în abis de oameni și cerc
A ruginit dragostea noastră
Lacrimi cad din ochi închiși
și se strîng cuminți în palmă
iar noi
răstigniți pe cuvinte de dragoste
murim cu un singur ochi
închis de soartă
Imagine de pe you tube.com
