Literatura de aziLiteratura de azi
07.02.2016

Zâmbind mereu

Fiu de ziarist, Florin Mugur (7 februarie 1934 – 9 februarie 1991) debuta literar la vârsta de 13 ani, iar la 19 ani deja publica prima sa carte. A fost absolvent al Facultății de Limba și Literatura Română din București (1960), a lucrat mai întâi ca profesor în două sate din județul Argeș și ulterior în București, devenind apoi redactor la editura Cartea Românească și redactor-șef adjunct al revistei Argeș.

Despre Florin Mugur, înainte de a-l cunoaşte, credeam că este un poet tânăr şi înalt, cu talent de recitator, care-şi declamă versurile pe un fond muzical. Apoi, am descoperit în el un bărbat scund şi obosit, cu mers greoi, un anxios, hotărât însă să nu-şi arate lumii faţa sumbră şi să zâmbească tuturor încurajator. Descoperirea s-a produs în următoarele împrejurări. La început a fost o scrisoare trimisă de poet – pe atunci proaspăt angajat la Editura Cartea Românească – pe adresa mea din Constanţa, unde împlineam neştiut de nimeni vârsta de douăzeci şi şase de ani (era în toamna lui 1973). În scrisoare, Florin Mugur, căruia nu-i fusesem prezentat niciodată, îmi propunea nici mai mult, nici mai puţin decât să scriu o carte despre literatura română contemporană şi să i-o încredinţez lui pentru publicare. De fapt, nu îmi propunea, ci mă ruga, respectuos, cu o eleganţă care părea să vină din altă lume. Scrisoarea am purtat-o la piept trei săptămâni, ca pe prima scrisoare de dragoste. Am trăit astfel iluzia îmbătătoare că, indiferent unde te afli, chiar şi la o revistă din provincie, există întotdeauna undeva cineva care observă ce faci şi, dacă ai un cât de mic merit, te şi asediază cu oferte ispititoare.  Alex Ştefănescu

florin-mugur-nichita-stanescu-desen-costin-tuchila-critica-literara

Întâmplare

Mi-a intrat în poem o frunză de viță sălbatică
şi toate ființele se adună în jurul ei
o contemplă cu ochii speriați
îi cântăresc în palme răsuflarea săracă
omenirea mea restrânsă şi demnă
truditorii mei pe jumătate orbi de durere
supunând-o la un examen rapid
al rezistenței şi al curajului
şi făcându-mi un semn încrezător:
lucru bun
miroase a aer
observă
filosofia ei reținută
profilul ei modest de femeie inteligentă
lucru bun, ne putem bizui pe ea, lucru bun
chiar dacă această bizară şi neaşteptată
asemănare cu sinuciderea
această bizară şi neaşteptată asemănare care tremură. 

Imagine de pe zf.ro