Talentul poate că-l avea dintotdeauna, dar nu l-a „pus la lucru” decât după vârsta de 41 de ani. Lui Henri Rousseau, cunoscut şi ca le Douanier, Vameșul (21 mai 1844 – 2 septembrie 1910) i-a fost destul de dificil să se impună în cercurile de artişti, mai ales că era subestimat din cauza meseriei sale, cea de vameș în Paris.
Mulțumită excepționalei sale voințe, a devenit unul din cei mai mari pictori ai epocii sale. Impresionismului îi opune arta naivă, cu care, în scurtă vreme, creează o adevărată școală de pictură. Creația sa depășește însă mult granițele artei naive, stilul său se caracterizează prin originalitate, modernism, fantezie și visare, valorile artei sale fiind de timpuriu recunoscute de Robert Delaunay și Pablo Picasso.

Autoportret
În timpul vieții nu cunoaște gloria, trăiește anevoie din pictură, dar geniul acestui pictor neoprimitiv, precum și faptul că și-a depășit cu mult epoca au fost apreciate în întreg cursul secolului al XX-lea. După moartea tatălui său în 1868, este scutit de serviciul militar ca unic susținător al familiei. Doi ani mai târziu, Henri Rousseau devine funcționar la Oficiul Vamal din Paris și, în timpul liber, începe să picteze. Pictorul Paul Signac este cel care remarcă lucrările lui Rousseau şi îl invită în 1886 să expună patru tablouri la o expoziție a artiștilor protestatari.

Visul
În 1910, Rousseau își prezintă tabloul intitulat „Visul” la cea de-a 26-a expoziție a Salonului Independenților, una din ultimele sale creații, considerat ca fiind testamentul său artistic. Jungla deasă este aici mai puțin impenetrabilă decât în alte tablouri, prin vegetația dispusă etajat umblă două animale de pradă, maimuțele sar de pe un copac pe altul, în timp ce muzicantul de culoare cântă la flaut. Pe crengi stau păsări viu colorate, zeița Venus își privește visul căruia florile îi adaugă prezența lor senzuală. În drum spre o altă lume, Rousseau ne lasă moștenire o viziune paradisiacă și pretimpuriu suprarealistă. André Breton constata câțiva ani mai târziu: „Sunt aproape gata să cred că această pânză uriașă include în sine întreaga poezie și geneza misterioasă a epocii noastre. Nici o altă imagine nu mi-a trezit acest sentiment al sacralității„.*

Imagine copertă: Tigru atacând bizon, în junglă
Imagini de pe wikipedia.org
*sursa: wikipedia