Vin ploile

Un roman despre India colonială și transformările ei. Dar și despre căutarea identității, a scopului vieții, a dragostei. În două cuvinte, despre asta ar fi volumul „Vin ploile” scris în 1937 de Louis Bromfield (27.12.1896 – 18.03.1956).

Poate cel mai cunoscut dintre romanele sale, „Vin ploile” a fost vândut în milioane de exemplare, tradus în zeci de limbi și perceput ca o creație literară mereu actuală în ceea ce privește căutarea și regăsirea individului în perioade de criză, dar nu numai.

Pe şubredul balcon de lemn ce înconjura etajul al II-lea al casei lui Mr. Bannerjee, Edwina şi Ransome aşteptau grăbitul răsărit indian al soarelui. De acolo puteau vedea, printre ramurile ficuşilor bengalezi şi ficuşilor plângători, o parte din oraşul inundat, aflat pe terenurile joase dintre locul în care se găseau ei şi marele palat. Cele mai multe incendii fuseseră stinse la repezeală de torentele de ploaie şi de puhoi, dar trei sau patru dintre cele mai importante clădiri – magazinul cel mare, palatul de justiţie, birourile administraţiei – continuau să ardă cu încăpăţânare, aruncând în văzduh bruşte vâlvătăi, care îşi reflectau ameninţător purpura flăcărilor pe norii groşi de fum de deasupra. Vaietul straniu al întregului oraş, unit parcă într-o singură voce, dispăruse lăsând loc unei tăceri adânci, sfâşiată uneori de câte un îndepărtat şi solitar strigăt de groază cumplită, asemănătoare cu sufletul șacalilor ieșiţi noaptea din junglă spre a-şi începe vânătoarea.

(„Vin ploile”, traducere de Ioana Corbul și Vintilă Corbul)