„Versul scris cu sânge-omoară…”

Provenind dintr-o familie de artişti profesionişti, tatăl pictor, mama pianistă, nu este de mirare că tânărul Boris Pasternak (29 ianuarie 1890 – 30 mai 1960) şi-a manifestat interesul pentru diferite arte de timpuriu: desenează bine din copilărie; se ocupă de compoziția muzicală, influențat fiind de A. N. Skriabin, prieten al tatălui său, într-o altă perioadă studiază cu pasiune filosofia.

În 1909 se înscrie la Facultatea de istorie-filosofie a Universității din Moscova, renunțând la profesia de muzician. Doi ani mai târziu debutează cu poezii în almanahul grupării „Lirika„, iar în 1914 tipărește placheta de versuri „Geamănul din nori„, pentru ca în 1945 să înceapă scrierea romanului său cel mai celebru “Doctor Jivago”. Războiul întrerupe lucrul la acest roman, iar când îl reia, este elaborată partea cea mai importantă din romanul despre un intelectual cu opțiuni tragice între lumea intimă și existența publică, socială.

„ … pentru deosebită măiestrie atinsă în poezia lirică actuală, precum și în domeniul marilor tradiții epice ruse”, în 1958, Boris Pasternak devenea laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, chiar dacă acest lucru a atras după sine excluderea sa din Uniunea scriitorilor și constrângerea să renunțe de „bună voie” la premiu.

O, de ştiam de la debut…

O, de ştiam de la debut

Că versul scris cu sânge-omoară,

Că flecuşteţele de rânduri

Te-nfundă-n gât şi te doboară,

Lăsam isprăvile acestea

C-un dedesubt primejdios.

Abia se-nfiripa povestea

Şi interesul – ce sfios!

Ca Roma, bătrâneţea-i dură,

N-o-ndupleci cu braşoave doară.

Nu scapă-actorul c-o lectură:

Cere de-a binelea să moară.

Când inima-ţi dictează versul,

Ea scoate-n scenă-un rob, târându-l.

Aici se isprăveşte arta!

Respiră soarta şi pământul.

(traducere Marin Sorescu)

Imagini de pe russianwriter.info