Literatura de azi 
Vară: părul devine mai strălucitor. Pielea devine mai aurie. Apa devine mai caldă. Băuturile devin mai reci. Muzica devine mai gălăgioasă. Nopțile devin mai lungi. Viața devine mai bună.
În principiu, nu cred că există ceva mai minunat ca o după-amiază de vară calmă, fără vânt, când nu se clatină nicio frunză, iar lumina se filtrează prin crengi. Stai culcat în iarbă, ascultând zumzetul insectelor care ciuruie liniştea, priveşti bucăţile de cer ce se văd prin frunzişul unui copac, simţi în nări mirosuri ameţitoare, eşti fericit şi nu ştii pentru ce.
Nu-ţi mai trebuie nimic în afară de ce eşti. Totul e extraordinar de simplu. Într-un fel, vara m-a ajutat să obţin prin simţuri ce nu mi-a fost dat să am prin credinţă. N-a fost nevoie să aflu de la alţii că sacrul există în natură, că divinul poate fi atins, uneori, cu degetele.
… zeii n-au priceput niciodată de ce o amiază caldă, când cerul miroase a iarbă dogorită de soare, e de-ajuns uneori pentru a face pe cineva fericit…
Vara, până şi tristeţile mi se păreau luminoase.
Octavian Paler, „Scrisori imaginare”
