Unii acceptă locul doi, eu nu!

Numele lui este prezent în amintirea noastră, a tuturor, drept cea mai cunoscută legendă rock: Freddie Mercury (5 septembrie 1946 –  24 noiembrie 1991). Compozitor și textier britanic, cunoscut ca lider al formației britanice de muzică rock Queen, Mercury a fost recunoscut pentru calitățile vocale remarcabile de tenor și pentru prestațiile live.

Cât o să trăiesc nu o să uit prima mea întâlnire cu Freddie. Dând buzna în dressingul în care îl aşteptam după un show de două ore, a pus mâna pe fierul de călcat şi l-a azvârlit în oglinda de un stat de om făcând-o ţăndări. E clar că nu-i superstiţios, m-am gândit. Erupţia fusese declanşată de un microfon defect pe scenă. Deşi publicul nu-şi dăduse seama că fusese ceva în neregulă, lui Freddie i-a sărit muştarul. Când s-a calmat, l-am întrebat dacă merită să se necăjească aşa pentru o problemă pe care publicul nu a observat-o. „Unii acceptă locul doi, eu nu. Când ai prins gustul să fii numărul unu, locul doi nu mai e bun”, a zis el dându-mi o palmă pe genunchi şi izbucnind în râs. – declara ziaristul Dave Wigg, prieten apropiat al cântăreţului.

Dacă menţionăm şi faptul că Freddie îşi iubea la nebunie pisicile, pe care le suna când era plecat în turnee, deja aducem legenda, admirată şi adulată nu doar de publicul său sală, ci şi de „colegii de breaslă”, într-o dimensiune extrem de umană. Kurt Cobain l-a menţionat în biletul de sinucidere lăsat, spunând că îl admiră şi îl invidiază pentru abilitatea de a „comunica” cu publicul când e pe scenă.

„Când sunt pe scenă devin un alt om. Nu există jumătăţi de măsură. Ca rockstar trebuie să fii viguros. Nu ai dreptul să eziţi niciodată”, zicea el.

Imagine de pe ew.com (foto de Ramon Felinto)