Un ocean de muzică

Am fost obligat să fiu harnic. Oricine este la fel de harnic va reuşi să se bucure de acelaşi succes.

Născut într-un mediu de muzicieni remarcabili, fiecare cu realizările sale, Johann Sebastian Bach (21 martie 1685 – 28 iulie 1750) este cel mai renumit membru al familiei originare din nordul Germaniei. Sebastian, mezinul între cei opt copii ai familiei, rămâne orfan la zece ani, iar fratele mai mare J. Christoph, organist la Ohrdurf, îl va instrui în domeniul muzicii, mai ales pentru clavecin şi compoziţie. Fiind elev al lui J. Pachelbel, unul dintre renumiţii organişti germani ai vremii, J. Christoph i-a asigurat o educaţie severă, ceea ce nu se potrivea cu aspiraţiile copilului, căci în el mocnea deja flacăra artistului. Cu toate acestea, tocmai regulile stricte l-au ajutat să atingă o virtuozitate specifică, atât de necesară artistului în mânuirea cu lejeritate a mijloacelor de exprimare muzicală.

Dacă ni-i imaginăm pe marii compozitori sub forma unui lanţ de munţi, atunci Bach îşi înalţă culmea departe, deasupra norilor, unde toate razele arzătoare ale soarelui alunecă pe suprafaţa de o albeaţă orbitoare a învelişului ei de gheaţă. Aşa este Bach, limpede şi strălucitor precum cristalul. – Maxim Gorki

Opera lui Bach cuprinde numeroase corale protestante, prelucrate după melodii de origine populară germană, dar nu numai. Cantata s-a aflat în centrul creației vocale a lui Bach, care a scris cinci serii de lucrări în acest gen. De reţinut și faptul că Johann Sebastian Bach a abordat toate genurile muzicale din epocă, cu excepția operei.

Se pare că Bach a fost un soţ şi un tată exemplar şi a avut 21 de copii (cu două soţii). Există mărturii amuzante despre o anumită zgârcenie de care era caracterizat – o virtute necesară, pentru că, în decursul vieţii, a avut resurse financiare moderate – şi despre marea plăcere de a primi oaspeţi. Pentru că trăia într-o perioadă când muzica era considerată o ocupaţie nedemnă de un gentleman, a fost nevoit ocazional să îşi apere drepturile, atât ca om, cât şi ca muzician; în astfel de situaţii dădea dovadă de o încăpăţânare extremă. Însă niciun patron onest nu a avut vreodată probleme cu Bach, iar față de colegii de breaslă se purta cu modestie şi prietenie. Era un profesor bun, încă din anii petrecuţi la Muhlhausen nu ducea lipsă de elevi.*

Deoarece creaţiile lui Bach sunt extrem de numeroase, acestea au fost clasificate și catalogate în 1950 de muzicologul Wolfgang Schmieder în Bach-Werke-Verzeichnis (Catalogul operelor lui Bach: BWV) și sunt numerotate ca atare; acest catalog cuprinde peste 1080 de indici.

Pentru tot ceea ce a însemnat Bach în muzică, Beethoven a afirmat: Nu pârâu, ci ocean trebuia să se numească.**

*sursa: Enciclopedia Universală Britannica, vol.2

**în germană bach=pârâu

Imagine de pe bachonbach.com