Un „fenomen” renascentist

Mihail Lomonosov (19 noiembrie 1711 – 15 aprilie 1765) a fost un fenomen. Și nu numai pentru epoca lui, ci pentru orice timp istoric pe care l-am analiza. Putem vorbi despre un adevărat personaj renascentist. Fizică, astronomie, chimie, pictură, geografie, istorie asociate într-un mod mai mult sau mai puțin surprinzător cu literatura – acestea erau „domeniile” de care se ocupa. A, și să nu uităm de gramatică: una dintre lucrările lui importante a fost Gramatica rusă („Rossiiskaia grammatika”), prin care a inițiat studiul științific al limbii ruse. Nu degeaba un istoric francez credea că au fost doi „Mihail Lomonosov” în Rusia, unul care se ocupa cu domeniul științei și altul – literat. 🙂

Lomonosov a fost, de asemenea, cel care a contribuit cu toate eforturile la crearea primei Universități de Stat din Rusia care acum îi poartă numele și are un prestigiu recunoscut internațional.

Printre eprubete, descoperiri științifice memorabile și revoluționarea lingvisticii ruse, Lomonosov se dedica și poeziei.

Iată un foarte scurt fragment care descrie sfârșitul verii:

Frumoase, în amurg, sunt zilele de vară

Splendoare și belșug în lume răspândesc

Nădejdi se împlinesc cu bucurie rară,

Natura ne oferă un larg ospăț regesc.

De fructe, pomii toți cu crengile se-ndoaie,

Și-n soarele auriu și-arată rodul copt.

Imagine de pe nndb.com