Poet şi fabulist, Grigore Alexandrescu (22 februarie 1810 – 25 noiembrie 1885) rămâne orfan şi sărac de timpuriu, dar dovedeşte o inteligență deosebită și o memorie extraordinară, învațând cu lejeritate greaca și franceza. A debutat cu poezii publicate în Curierul Românesc condus de Ion Heliade Rădulescu, iar în istoria literaturii române îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola, meditația și satira.
Ursul şi vulpea
„Ce bine au să meargă trebile în pădure
Pe împăratul tigru când îl vom răsturna
Şi noi vom guverna,
Zicea unei vulpi ursul, c-oricine o să jure
Că nu s-a pomenit
Un timp mai fericit.”
– „Şi-n ce o să stea oare
Binele acest mare?”
Îl întrebă.
– „În toate,
Mai ales în dreptate:
Abuzul, tâlhăria avem să le stârpim,
Şi legea criminală s-o îmbunătăţim;
Căci pe vinovaţi tigrul întâi îi judeca
Ş-apoi îl sugruma.”
– „Dar voi ce-o să le faceţi?”
– „Noi o să-i sugrumăm
Ş-apoi să-i judecăm.”
Cutare sau cutare,
Care se cred în stare
Lumea a guverna,
Dacă din întâmplare
Ar face încercare,
Tot astfel ar urma.
Imagine de pe cultural.bzi.ro