Literatura de azi
În astă seară luna visează mai trîndavă,
Ca o frumoasă care în perini s-a culcat,
Şi-şi mîngîie cu mîna-i uşoară, în zăbavă,
Cînd aţipeşte, sînul rotund şi despuiat.
Pe umeri de mătase o poartă moi nămeţii,
Cînd moare istovită de lungul ei leşin,
Şi ochii-i duşi pe albe vedenii ale vieţii,
Le suie-nfloritoare spre cerul ei senin.
Şi cînd ades pe lume, de-aleanul ei pătrunsă,
Îşi lasă ca să pice o lacrimă ascunsă,
Doar un poet cucernic, duşman al somnului,
Ia lacrima pălită, în palme o adună
Ca pe-un opal cu ape ce licăre, s-o pună
În inimă, departe de ochii soarelui.
Charles Baudelaire
(sursa foto: unimedia.info)
