Literatura de azi 
Marți, 3 aprilie, de la ora 18.00, la Muzeul Național al Literaturii Române, va avea loc lansarea cărții „Amintiri despre Eminescu” de Teodor V. Stefanelli. Despre autorul acestor amintiri, precum și despre ce reprezintă conținutul acestui volum și istoria acestuia, veți afla, cu siguranță, atât în seara lansării, dar și când veți parcurge paginile cărții.
Acum vom da cuvântul editoarei de la „Cununi de stele” pentru a vă convinge că oamenii îl iubesc pe Eminescu și, mai ales, ei donează și pentru cultură, pentru viitor, în ultimă instanță:
Mulțumesc tuturor celor ce, prin donațiile lor făcute cu dragoste, au sprijinit tipărirea acestei cărți. Numele lor este, astfel, legat pe vecie de al lui Eminescu și de neamul românesc.
Mi-am zis că oamenii donează pentru cei nevoiași, pentru copii bolnavi și că nu e corect să vin și eu cu rugăminți – Donați pentru Eminescu. Ar fi fost ca și cum aș fi luat de la gura unui sărman. Numai că într-o zi am avut o revelație – cei ce donează pentru nevoiași o vor face în continuare, indiferent că apar și eu cu o pancartă pentru Eminescu.
Am pus un anunț pe Facebook, fără mari așteptări, și m-am gândit să fie totuși și o răsplată. Adică, bine, bine, îl iubești pe Eminescu, însă mi se pare normal să fii răsplătit cu trei exemplare ale cărții și cu numele trecut pe prima pagină, alături de Eminescu și de ceilalți donatori. Așa am zis: cei ce donează cel puțin 50 de lei vor avea numele pe veci legat de Eminescu, pe prima pagină. Eu i-am văzut imediat pe nepoții donatorilor, mândrindu-se, peste zeci de ani (da, tot mai cred în viitorul cărților tipărite) cu numele bunicilor, pe prima pagină, alături de Eminescu. Căci da, cred în continuare în frumosul nației noastre, nu degeaba saluta Eminescu „Trăiască nația!”.
În două săptămâni de anunț numai pe Facebook 25 – ba chiar 26 – de persoane au donat din puținul lor. Cu contract de donație, după litera legii. Am fost foarte surprinsă – căci au donat oameni care au rate la bancă, au salarii mici. Ba există o persoană pe care nici nu o cunosc, personal, dar ea îl cunoaște pe Eminescu. Din Londra am primit donație din partea unei tinere românce. Toate gesturile lor mi-au dat multă energie și putere pentru a merge mai departe. Desigur că, în timp, aș fi reușit, din vânzările cărților lui Didi, să plătesc tipografia.
Dar dincolo de plata imediată a tiparului – care-mi permite să lucrez la alte cărți ale lui Didi și să le tipăresc mai repede – faptul că oamenii au încredere în tine îți dau multă forță. E o carte născută cu multă iubire. Cum e și mărturia lui Ștefanelli, colegul de școală al lui Eminescu. Cum e și viața lui Didi – Amita Bhose: multă iubire pentru Eminescu și poporul român.
Trăiască nația!
Carmen Mușat Coman, editura „Cununi de Stele”
