Literatura de azi 
Pe 25 aprilie, ora 18:00 la Teatrul Dramaturgilor Români (Sala Iosif Naghiu), va avea loc a doua reprezentație a spectacolului „Fântâna în Flăcări”.
Piesa de teatru „Fântâna în Flăcări” pleacă de la un text regăsit în romanul «Lorana», dramatizarea aparținându-i scriitorului și jurnalistului, Mihai-Haifa Traista.
Ororile războiului niciodată nu au fost altfel decât durere, lacrimi, răni ascunse, toate prinse într-un grup de oameni care ajung să fie izolați într-un loc uitat de lume.
Deși plasată în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, acțiunea acestei dramatizări poate fi una atemporală și, în același timp, extrem de actuală, dacă luăm în considerare evenimentele globale din ultima perioadă.
Cu toate astea, piesa de teatru „Fântâna în Flăcări”, adaptarea dramatică semnată de Mihai-Hafia Traista, ne prezintă prin ochii a cinci personaje un tablou al durerii, al haosului creat de un război nedorit de nimeni.
Personajele, fiecare în parte și la un moment dat împreună, resimt ororile războiului, izolate într-o cârciumă aflată într-o gară fără nume.
Nimic nu te poate pregăti sau apăra de ceea ce urmează, iar singurul care știe asta este Nebunul, dar nimeni nu-l ascultă, nimeni nu îl înțelege, decât atunci când este prea târziu.
Lumea, privită prin ochii lui, este una a realităților crunte, a unui drum sinuos al durerii.
Fata, sora mai mare a Nebunului, aparent lucidă, își ascunde durerea justificând faptul că mama a rămas singură acasă și plânge.
Marinarul are angoasele și durerile lui, dar nimic nu-l poate clinti.
Tânărul, un boem, un fugar din calea dragostei, este într-o permanentă căutare, chiar filosofică, a acelui sentiment de dragoste neîmpărtășită.
Cîrciumarul, un personaj apatic, dar cu un rost în tot ciclul actului teatral, are și el frustrările neîmplinirii unui destin muzical ce sunt împărtășite încă din primul act.
Un alt aspect extrem de important pe toată durata spectacolului este VOCEA pătrunzătoare și dominantă. Poate fi VOCEA interioară a fiecăruia dintre personaje, a fiecărui om în parte, dar în cele din urmă este ACEA VOCE care spune realități dureroase, adevărate, ce te îngheață realmente.
Totul este haos, iar haosul este totul în cele VII acte ale acestei dramatizări, iar textul concentrat și transpus de dramaturgul Mihai-Hafia Traista are substanță și un mesaj care va trece dincolo de orice orori ale unui război, justificat sau nu.
Totul se rezumă la acum și aici, iar personajele sunt, de fapt, un simbol a ceea ce poate genera un astfel de conflict.
Ce se întâmplă până la final, care este concluzia, cum și când pătrund toate aceste adevăruri, rămâne să afle spectatorul care va fi prezent în sală.
(Ștefan Apostol)
