Literatura de azi
Îşi subjuga pur şi simplu auditoriul, avea o tehnică desăvârşită şi un simţ muzical ieşit din comun. Niccolò Paganini (27 octombrie 1782 – 27 mai 1840) reuşea să scoată din vioară sunete nemaiauzite, iar publicul a ţesut în jurul lui o sumedenie de legende, cei mai mulţi afirmând că: „din vioara maestrului ieşeau pur şi simplu aburi roşii; că ar fi simţit un anume fior; că un duh necurat ar fi pus stăpânire pe întreaga sală şi că, ce mai, arcuşul era călăuzit chiar de diavolul în persoană.”
Despre efectul concertelor lui asupra publicului aflăm chiar dintr-o scrisoare expediată de Paganini, din Anglia, unui prieten: „Teatrul tot – parter, loji, galerie – părea o furtună, vacarmul vocilor, ondularea batistelor, pălării agitate în aer… Acest triumf este măgulitor… Am cântat şi toate calomniile s-au transformat în laude, imposibil de povestit. Întreg auditoriul dintr-o pornire voluntară s-a urcat pe bănci, pe scaunele parterului, pe loji, ai fi crezut că vor să se arunce. Tu poate crezi jumătate din ceea ce-ţi spun, iar eu nu-ţi spun decât jumătate din ceea ce este.”
Vă invităm să vă delectaţi cu secvenţa intitulată „Carnival of Venice” (Carnavalul din Veneția), aici în interpretarea unui alt mare artist, David Garrett.
Imagine de pe melodiousmerchant.com
