Eu umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu
Cu milă si tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu
Şi-apoi într-o zi oarecare
În care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o în vechi calendare
Duminica trupului meu
Flămând de iubirea întreagă
Pe vremi cu amurg mohorât
Când zorile noaptea-şi dezleagă
Mă satur cu-o umbră şi-atât
Şi sufletul meu te mai roagă
Magnetic catarg doborât
Tu, umbră tăcută si dragă,
Aşază-ţi fularul la gât
O umbră se închide în mine
O umbră prin mine trecu
E-atâta de rău că e bine
E-atâta de mult da că e nu
Bacovia-şi iese din sine
Şi râde în „a” şi în „u”
O umbră în viaţă mă ţine
Şi umbra aceea eşti tu
Fiori prin mine umblă
Şi nu am trebuinţă
Te rog pe tine, umbră
Să redevii fiinţă
Adrian Păunescu