Ramona Müller
În 1867, romanticul Mihai Eminescu avea 17 ani şi ducea o viaţă de hoinar pe drumurile ţării, fiind hamal în portul Giurgiu sau grăjdar la hanuri. Renunţând la modul de viaţă burghez şi delimitându-se de principiile şi viziunile părinţilor săi care şi-ar fi dorit pentru el un trai liniştit, adolescentul de atunci acceptase să trăiască în sărăcie, să care mărfuri sau să presteze diverse alte munci. Având de partea sa exuberanţa tinereţii și dinamismul creator, ducea cu el un geamantan de vise şi un altul plin de cărţi. Citea cu voce tare din Schiller, într-o şură, dispreţuind necazurile şi transformând orice oportunitate a vieţii în modalităţi de a accede spre împlinirea prin poezie.
Un succes neprevăzut apare în destinul său pe 2 aprilie 1867, când, în revista „Familia” condusă de Iosif Vulcan, este publicat poemul „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie?”(în varianta originală „Ce-ți doresc eu ție, dulce România?”).
Patriot înflăcărat și devotat valorilor de neam și țară încă din acea perioadă, Eminescu a acționat fie prin cuvântul rostit sau scris, fie prin manifestări concrete ce dovedeau implicarea sa cu toată ființa pentru reîntregirea Principatelor într-o singură Românie.
Câți oare dintre noi mai simțim dorul de țară ca stare necesară, când trăim un prezent maladiv, corupt și egoist?
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,
Țara mea de glorii, țara mea de dor?
Brațele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ți mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deși moare valul,
Dulce Românie, asta ți-o doresc.
Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge dușman fumegând,
Și deasupra idrei fluture ca vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricolore,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ți-o doresc.
Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ți vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n brațe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ți-o doresc.
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăție
Ca a nopții stele, ca a zilei zori,
Viața în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală și mândrie,
Dulce Românie, asta ți-o doresc!
*citat din Mihai Eminescu
