Sufletul lui e în căutare

Autoportret

Lucian Blaga e mut ca o lebădă.
În patria sa
zăpada făpturii ţine loc de cuvânt.
Sufletul lui e în căutare,
în mută, seculară căutare,
de totdeauna,
şi până la cele din urmă hotare.
El caută apa din care bea curcubeul.
El caută apa
din care curcubeul
îşi bea frumuseţea şi nefiinţa.

Lucian Blaga

***

Vis şi căutare

– Nu eşti sătul de colindat prin stele,
Prin miliardele de ani-lumină
Cât zice-se că-i drumul pân’ la ele,
Chiar cu închipuirea cea mai plină
De cosmos şi de cosmo-fantezii?
– Acolo-i ţelul marii poezii.
– Ce-i marea poezie? Vorbă-n vânt
Cu care ne-amăgim; comod cuvânt
Cu care lesne-acoperi ce nu ştii.
Mai bine să ne-ntoarcem pe pământ
Şi părăsind călătoria-n vid,
Să cultivăm grădina lui Candid,
Lăsând închipuirea să măsoare
Iluzia-n continuă mişcare
A ţelurilor drumurilor lungi,
La care să visezi, să nu ajungi…
Şi poate-aici s-ar întâmpla să fie
Şi mult râvnita mare poezie
Ispititoare –
Căci totul este vis şi căutare.

Alexandru Philippide

***

Pitia

Pitia şade-n antichitate
Şi ne prezice viitorul.

Ca s-ajungi la ea
Pierzi o groază de timp.
Stând la o coadă interminabilă,
Căci viitorul are totdeauna căutare.

Până acum am auzit
Ce le-a spus curat
Tuturor celor dinaintea mea.

Mâine – zicea ea
– Ori într-o altă zi,
Ţi se va întâmpla ceva
Obişnuit,
Ori ceva extraordinar.

Marin Sorescu

(selecție și foto de Odilia Roșianu)