Camelia RadulianCamelia Radulian
06.09.2016

Suflet sfânt

S-a născut la Skopje şi a simţit încă din pruncie o adâncă aplecare spre viaţa religioasă, în spiritul căreia crescuse şi fusese educată de părinţii ei de origine albaneză, implicaţi profund în acţiunile bisericii catolice.

Pleacă la 18 ani la călugăriţele irlandeze de la Loretho, unde primeşte numele „sora Maria Tereza”, apoi , simţind chemarea Indiei pline de mister, dar şi de sărăcie, ajunge în Calcutta cu scopul de a ajuta. Îşi depune primul jurământ de credinţă şi, din 1937, se va numi pentru totdeauna, în faţa semenilor şi în faţa lui Dumnezeu, Maica Tereza.

La 10 septembrie 1946 are revelaţia „celei de a două chemări a Domnului” , acesta fiind momentul în care înţelege că viața ei nu poate avea alt sens decât acela de a se pune în slujba celor împresuraţi de sărăcie, nefericire şi boală.

În 1948 primeşte, din partea arhiepiscopului de Calcutta şi a Vaticanului, acceptul oficial de a propovădui iubirea pentru aproapele, din afara Ordinului. Din acel moment, Maica Tereza îmbracă pentru tot restul vieții sari-ul alb al oamenilor săraci din Bengal şi se retrage la periferia oraşului, acolo unde avea să se dedice în întregime îngrijirii sărmanilor, alinând dureri, oblojind răni, hrănind pe cei în neputinţă. Mesajul ei era: „cei săraci trebuie să ştie că-i iubim”.

3445b3aaa0e2f555c0df77648cd288f2_M

A pus bazele unei noi congregaţii religioase, Misionarele Carităţii, în Arhidioceza Calcuttei, unde 250 de călugăriţe ieşeau pe străzi la ivirea zorilor pentru a împărţi pâine săracilor şi a strânge morţii de prin şanţurile Calcuttei. Acest ”Imperiu al carităţii” a crescut exponenţial, astfel încât, cu timpul, prin donaţiile primite aici, milioane de bolnavi şi muribunzi ai lumii au primit adăpost şi au fost trataţi în dispensare mobile sau în clinici specializate, şi sute de mii de copii abandonaţi au fost îngrijiţi şi daţi spre adopţie.

În 1995, susţinea deja financiar, din donaţii publice, 534 de cămine în 115 ţări, iar în 1997, congregaţia număra 4.000 de surori în 610 fundaţii din 123 de ţări.

A primit numeroase premii pentru acţiunile de caritate, dar cea mai înaltă distincţie, este Premiul Nobel pentru Pace, acordat în octombrie 1979, pentru viața închinată semenilor din lumea întreagă, pentru ajutorul acordat săracilor, pentru alinarea suferinţelor celor bolnavi, pentru îngrijirea copiilor. Ceremonia de decernare a avut loc la 10 decembrie 1979, iar festivitatea de premiere nu s-a încheiat, aşa cum era prevăzut, cu un banchet, Maica Tereza anulându-l pentru a organiza o masă de Crăciun pentru 2.000 de săraci și nevoiași.

La 5 septembrie 1997, inima Maicii Tereza a încetat să mai bată, stingându-se astfel cea care a fost considerată cel mai mare binefăcător al secolului XX.

La 19 octombrie 2003, de Ziua mondială a misiunilor, papa Ioan Paul al II-lea o beatifică, iar la 4 septembrie 2016, Biserica Româno-Catolică o canonizează, recunoscând astfel sfinţenia și unicitatea unui om care a trăit doar pentru a dărui şi pentru a alina.

„După sânge, sunt albaneză. După cetăţenie — indiană. După credinţă, sunt călugăriţă catolică. După chemare, aparţin lumii. Iar în ceea ce priveşte inima mea, aparţin în întregime Inimii lui Hristos”, spunea despre sine Maica Tereza.

(sursa foto: e-communio.ro)

10.272 cititori