Ștefan Ilioaica
Cu toţii vrem, la un moment dat, să facem o schimbare în viaţa noastră, fie că ne dorim un nou job, să studiem pentru un anumit domeniu, să ne cumpărăm un nou gadget etc. Ce ne facem însă în momentul în care schimbările nu mai vin din propria noastră iniţiativă, cauzele acestora fiind mai presus decât simplele noastre dorinţe?
Presupun ca fiecare dintre noi, studenţi fiind, ne-am gândit măcar o singură secundă cum ar fi să nu te mai trezeşti atât de devreme şi să nu mai fii nevoit să baţi tot acel drum „lung şi anevoios” până la facultate. Cum orice întrebare îşi găseşte, până la urmă, răspunsul sub o formă sau alta, la începutul primăverii lui 2020, toţi studenţii au primit un răspuns în această privinţă, mai mult sau mai puţin pe placul lor. În rândurile care urmează vei afla şi tu, dragă cititorule, dacă experienţa şcolii online pe timp de pandemie, subiect atât de dezbătut de către atâtea categorii de persoane, cu păreri mai mult sau mai puţin pertinente, a fost atât de diferită sau atât de îngrozitoare pe cât o fac anumite persoane să arate.
Primele sesiuni de cursuri online mi s-au părut pur şi simplu extraordinare. Faptul de a te trezi şi de a te „teleporta” direct în sala de curs, fie ea şi virtuală, mi s-a părut ca un fel de magie, iar faptul că deficiența de vedere mă face să folosesc tehnologia zilnic mi-a ușurat cu mult adaptarea la platformele de învăţare online. De fapt, anumite aplicaţii le foloseam mereu în viaţa de zi cu zi, altele au necesitat un mic efort de acomodare, iar cât despre cele inaccesibile… să zicem doar că, în această privinţă, propriile eforturi nu mai sunt suficiente, fiind necesară găsirea unor soluţii alternative.
Un alt aspect pozitiv îl constituie metodele de evaluare utilizate de-a lungul acestei perioade. Dacă în timpul examenelor desfăşurate faţă în faţă metoda de evaluare diferea de la o materie la alta (fie utilizând laptop-ul, fie oral, fie cu ajutorul unei alte persoane care era nevoită să scrie după dictare toate răspunsurile), sistemul online a reuşit să aducă totul la un numitor comun: utilizarea tehnologiei. Fie că vorbim despre platforme dedicate pentru susţinerea testelor sau a examenelor, fie că este vorba despre utilizarea unor simple instrumente, cum ar fi Microsoft Word, toate examinările au utilizat tehnologia pentru a putea fi susţinute în vremurile actuale, acest aspect simplificând cu mult lucrurile în ceea ce mă priveşte.
Cărţile şi materialele necesare pregătirii pentru examene au devenit mult mai uşor de accesat, cele în format electronic fiind singura soluţie de a te putea pregăti aşa cum trebuie pentru examenul care tocmai urmează să bată la uşă. Problema cărţilor electronice, ridicată de cel mult 2-3 persoane cu nevoi speciale în fiecare an, a devenit una de interes general, toţi studenţii fiind afectaţi de lipsa cărţilor în format fizic. În mod normal, pentru ca o persoană nevăzătoare să poată citi o carte, trebuie să aibă norocul de a o găsi în format electronic pe undeva, iar dacă acest lucru nu este posibil, scanarea cărţii fizice rămâne ultima soluţie, doar că nici aceasta din urmă nu este în totalitate sigură, dar explicarea motivelor pentru care acest lucru se întâmplă ar necesita abordarea unui subiect complet diferit faţă de cel pe care ne concentrăm în momentul de faţă.
Cum studenţia nu are niciun farmec fără acel sentiment pe care ți-l dă energia sutelor de tineri entuziaşti şi plini de viaţă din jurul tău, lipsa interacţiunii faţă în faţă (atât cu colegii, cât şi cu profesorii) a început să fie simţită din ce în ce mai acut, pe măsură ce timpul trecea. Pauzele în care stăteai la taclale cu colegii, dădeai o fugă până la magazinul de lângă facultate sau te consultai cu colegii de an în legătură cu următorul eveniment fain pe care urma să-l organizaţi împreună, s-au transformat în simple momente în care închizi Google Meet sau orice altă platformă de videoconferinţe, eventual mergi să mănânci ceva sau te mai uiţi puţin pe Facebook, până să înceapă următorul curs.
O altă bilă neagră pentru învăţământul online este electricitatea. Întocmai, aţi citit bine, electricitatea, doar ca în acest caz este vorba despre acea electricitate care nu funcţionează, deci accesul la internet nu mai este atât de facil. Nu o singură dată mi s-a întâmplat să pice curentul sau reţeaua de internet înaintea unui test. Noroc cu datele mobile…
Privind puţin în viitor, la ceea ce ne aşteaptă în septembrie, având în vedere numărul în creştere al cazurilor de coronavirus, tind să cred că cred că învățământul online ne va ţine companie cel puţin un semestru. Cu toate acestea, sunt încrezător că lucrurile se vor mişca mult mai eficient faţă de semestrul trecut, platformele de învăţământ vor funcţiona mult mai bine, materialele în format electronic vor fi mai numeroase şi, nu în ultimul rând, noi, studenţii, vom păstra acelaşi entuziasm în suflete, entuziasm pe care să-l dezlănţuim în momentul în care învăţământul va intra pe făgaşul lui firesc.
Contrar miilor de păreri negative despre acest mod de învăţare, sunt de părere că perioada pandemiei a oferit atât studenţilor, cât şi profesorilor șansa de a experimenta un nou mod de a fi făcute lucrurile şi de a implementa încet-încet un sistem care să ofere șanse egale la educaţie tuturor persoanelor, cu sau fără dizabilităţi.
