Cel care s-a bucurat împreună cu noi de prima notă de 10 în istoria Olimpiadelor de gimnastică; cel care ne descria cu lux de amănunte costumele patinatorilor, pe vremea când televizoarele erau alb-negru; cel care tremura cu noi pentru fiecare gol al echipelor românești; cel care a comentat faimoasa finală de tenis jucată (și pierdută) cu Cupa Davis pe masă.
Se spune că doar artiștii trebuie să aibă talent – scriitorii, muzicienii, pictorii, sculptorii etc. Nu, în orice meserie „pentru public” e nevoie să fii dăruit de undeva de sus. Iar Cristian Țopescu a fost unul dintre puținii (dacă nu singurul) comentatori sportivi cu har. Și, în plus, unul dintre puținii care avea și cultura prin care știa să-i atragă ca un magnet pe cei care-l ascultau.
Din păcate, astăzi s-a stins.
Să se odihnească în pace!