Odilia Roşianu 
Voi spune povestea unei zile, a unor ani, a câtorva decenii.
– Ați venit la Sinaia special pentru căsătoria Prințului Nicolae?
– Da – doar pentru asta.
Cam așa am fost întâmpinată lângă Biserica Sf. Ilie din Sinaia, cu vreo 2 ore înainte de ceremonie, de o jurnalistă de la nu știu care dintre televiziunile prezente acolo. Mă dusesem în recunoaștere, direct de la gară, înainte chiar de a-mi bea tradiționala cafea la terasa preferată. Puțină poliție, pregătiri pentru montarea ecranului pe care lumea putea să urmărească totul de aproape, liniște, oameni în vacanță care se plimbau agale pe strada principală. Dar era doar pacea dinaintea unei bucurii așteptate și meritate.
Totdeauna mi-au plăcut basmele, poate și pentru că tatăl meu, folclorist, mă alimenta permanent cu povești, cele mai multe brodate chiar de el. Algoritmul era relativ simplu: exista un rege bun, feciorul cel mic, zmeul sau oamenii răi, fata frumoasă și o bătălie decisivă. Plus sfârșitul fericit, indiscutabil.
Mi-am amintit azi, sub cerul nerăbdător al orașului Sinaia, de aceste finaluri frumoase ale basmelor cu prinți și prințese. Și mi-am dat seama că noi nu am avut deloc un happy-end.
Regele Mihai, ultimul rege al României, deși era tânăr, curajos și frumos, a fost gonit de „oamenii răi”. Nu a avut când să mai aibă o „bătălie decisivă”, în care să-și recâștige țara și tronul. A plecat departe, a trăit simplu, și-a crescut fetele, a avut grijă de familia lui. Și a vorbit de bine, când și cât a putut, despre regatul lăsat în urmă.
Apoi, după mulți, mulți ani (prea mulți…), a revenit, fără speranțe, cum singur a spus-o. Doar din cauza dorului și a datoriei. Lângă el se afla „Prâslea” – care nu era „fiul cel mic”, ci nepotul ghiduș, ținut de mână, aproape, în preajma lui.
(foto: Paul Buciută)
Vremea s-a mai rostogolit, nepotul a crescut, Regele a îmbătrânit și cea mai mare dintre fiicele lui s-a căsătorit cu un om din regat. Poate un om rău, poate un zmeu… Cine știe?!
Cert este că Prâslea a fost îndepărtat. Chiar dacă nu venise clipa, încă, de a vorbi despre un nou rege, pentru „siguranța” unui potențial viitor, era mai bine ca el să iasă din ecuație. Să fie sigur(i) că nu se va striga curând (mult prea curând…) „Le Roi Est Mort, Vive Le Roi!”
(sursa foto: stirileprotv.ro)
Și totuși… Poporul a creat basmele și a crezut în ele. Nu degeaba, exact acest popor a strigat azi, la nunta din Sinaia, „Nicolae – Rege” și l-au înconjurat pe mire cu toată dragostea, veselia și fericirea lor. Nu din întâmplare oamenii au stat azi în frig, să-i fie alături la acest eveniment din viața lui; au cântat imnul regal la ieșirea lor din biserică, după ceremonie; și au urmat caleașca, la pas, într-o stare de beatitudine greu de descris.
(sursa foto: adevarul.ro)
Niște copii, de 16-17 ani, veniți tocmai din Alba-Iulia pentru această zi specială, vorbeau între ei despre cât de norocoși sunt: „Îți dai seama ce noroc avem? Să prindem și nunta Prințului, și Centenarul? Când se mai putea întâmpla așa ceva?”, după care au strigat din toții rărunchii „Ni-co-la-e! Ni-co-la-e!”.
Nu știu dacă acesta este finalul basmului. Dacă va fi doar despre „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. Noi, cei care am fost azi la Sinaia și cei care au urmărit, cu emoție, în fața televizoarelor, fiecare moment al nunții, așteptăm acel sfârșit, unde Prâslea câștigă, pe lângă fata frumoasă, și tronul țării.
Iar atunci, va începe un nou basm. Al nostru.
